03/2026 – LILIANA POPA – ISTORIC DE ARTĂ

În atelierul lui Cristian Brănescu veți găsi un univers pictural riguros observat și construit al unui artist ce se avântă cu luciditate matematică prin repetitivitatea liniilor și cu bucuria  trăirilor fiecărei zile, clipe, fără prejudecăți stilistice.

Cristian Brănescu  este absolvent al Universității Naționale de Arte București, cu studii de licență și master în pictură. Pregătirea sa artistică include pictura, sculptura, instalațiile și fotografia. 
“Memoria sinaptică” ce îl însoțește și pe care el însuși o declară parteneră în discursul său artistic, este cea care domină dar de fapt este o acceptare a realității căci retina artistului merge doar până unde artistul vrea. Pictorul are vocația exprimării spontane, o mărturisire, o exprimare ce presupune un îndelung și asimilat exercițiu.

Lucrările sale au o perspectivă funambulescă  asupra realității.
Fiecare lucrare un mister configurându-i viața printr-o exercitare a sensibilității și datorită temperamentului,  reușind să transforme lumea, clădiri, personaje clasice sau reale,  investigându-le cu ochi critic.

Este o pornire, căreia nu-i lipsește dorința continuă a jocului, un joc al liniilor suprapuse peste peisaje, portrete, peste compoziții. Portrete geometrizate sau create din ovoide interpretate, realizate într-o manieră liberă creează o impresie metafizică asupra stării nedisimulate a lumii.
Universul despre care vorbea are o peisagistică variată ale unui loc sau timp afectiv, ce depărtează și apropie  personaje cu sau fără vârstă.
Cristian Brănescu are o sete de viață, de reflexe și volume tranșante încât pornind de la o seismogramă redă datorită ideilor nu  o înregistrare a vitezei undei seismice sau reprezentarea grafică a inimii ci o expresie plastică focalizată, un exercițiu de observație.
Cristian Brănescu are o efervescență interioară puternică, compozițiile sale devenind interpretări cu simplificări surrealiste în care expresia modernismului e și  îndrăzneala expresivității sale. Cristian Brănescu povestește plastic, evocă amintiri, personaje, atitudini devenind repere interpretative, replici ale limbajului plastic.
Puterea sa creativă incită privitorul,  ideile percutează conștiința spectatorului privitor.
Jocul său creativ se înscrie într-un demers de cunoaștere, de recunoaștere a lumii, dă impresia că se joacă dar e un joc conceptual și de aceea captează pentru că e imprevizibil. Pare un cal troian în propria Troie. Pare că vrea să se împace cu sine, cu societatea distopică în care trăim, cu toți oamenii și cu Dumnezeu.