11/2025 – LAURIAN STĂNCHESCU
Comunicat oficial de Presă!
Dreptate – pentru Memoria Satului Curechiu!
Domnule Președinte Laurențiu Nistor, al Consiliului Județean Hunedoara, vă consiliez pe o Idee cardinală!
Memorandum pentru Memoria lui Horea, Cloșca și Crișan, și al Satului Curechiu, inima primei Revoluții europene!
Cu autoritatea mea morală, ca autor al Proiectului – Horea, Cloșca și Crișan, și a altor Proiecte votate în Parlamentul României, devenite Decrete Prezidențiale și Legi ale Statului Român, vă rog, cinstiți și onorați Satul Curechiu, cu următorul înscris oficial! Amin cu izbândă!
Inițiați o Hotărâre de Consiliu, prin care, sat Curechiu, să fie declarat oficial, Panteon cultural istoric al Europei! Astfel sacralizați o alianță între sfera culturală și sfera politică! Memoria Martirilor și Eroilor Moților – să fie Pisanie patrimonială cu înscris oficial!
Cei trei Martiri ai Moților – au aprins scânteia Revoluțiilor în Europa, sunt Părinții Revoluțiilor europene! Degeaba vorbim deșertăciuni de cuvinte… pe la colțurile Istoriei, faptele sunt biblice!
Prea multe vorbe, îngroapă Ideea, așadar, înfăptuiți fapta! Vă rog!
Cu onoare vă salut, eu am terminat, făuriți pentru vecia Istoriei, Memorandumul Satului Curechiu!
Laurian Stănchescu, scriitor, eseist, istoric literar, jurnalist, autor de Proiecte parlamentare, cultural istorice!
EXPUNERE DE MOTIVE – după înscrisuri oficiale!
Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc.
Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor.
Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, a preluat păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la plata unor impozite. Iobagii aveau voie să se căsătorească numai cu aprobarea nobililor.
Conducătorul răscoalei, Horea, a fost de patru ori la Viena pentru a-i prezenta împăratului nedreptățile la care sunt supuși țăranii români din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784.
În vara anului 1784 s-a dispus de către împăratul Iosif al II-lea o conscripție militară, în cadrul regimentelor de graniță; cei înrolați urmau să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe care le aveau în folosință vor deveni ale lor.
Numărul celor care doreau să se înscrie a depășit însă cu mult așteptările autorităților. Conscripția a fost anulată de guvernatorul Transilvaniei Samuel von Brukenthal, sub presiunea nobililor maghiari care își simțeau amenințate privilegiile de clasă, ceea ce i-a nemulțumit și mai mult pe țărani.
Răscoala a avut un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit „Rex Daciae”.
În îndepărtatul Stockholm, revolta țăranilor ardeleni conduși de Horea a fost urmărită prin dese corespondențe cu Viena, Sibiu și alte centre europene. Decenii mai târziu, povestea răsculaților a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită Horia și Cloșca sau banda lotrilor din Ardeal, jucată în mai multe orașe suedeze.