TRAIAN HORIA
Când vei veni am să te-aștept în vremuri
mai vechi decât iubirile ce-au fost
Voi tremura puțin precum tu tremuri
Ne vom atinge vag și fără rost
Și vom urca pe scări spre timpuri goale
Cu vise pârjolite de-așteptări
De la pământ ne-om îndrepta spre Soare
Și de la Soare vom pleca spre mări
Vom locui marin, ciudat, destul de tragic
Între fiori și crudă-nfiorare
Ne-om scufunda între uman și magic
În stranii exerciții de-adorare
Pe plaja timpului de-atunci și de-altădată
Vom merge-n alge pentru seceriș
Și vom avea bizar o navă eșuată
Iar Marea ne va fi acoperiș
Când vei veni am să-ți aștept iubirea
mai veche decât cele ce s-au dus
Voi fi bătrân, voi ști și despărțirea
Căci Răsăritul vrea mereu Apus
Dar de-ai sosi cu sarea uitatelor idile
Din febra care n-are niciun leac
Voi ști c-am fost iubitul tău de patru zile
Iar tu ai fost iubirea mea pentru un veac.