03/2026 – LILIANA POPA

“Prețul Iubirii” după A. P. Cehov, adaptare Nicolae Urs la Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” Bucureşti

Regie:Alexandru P. Rusu
Scenografie:Alexandru P. Rusu
Adaptare:Nicolae Urs
Costume:Adela Bratinka

O dramatizare după nuvela “Marfă vie”, o frescă a societății ruse de la sfârșitul secolului al XIX lea, cu iubirile, dramele, idealurile, speranțele și visele acelei epoci.

O tragi- comedie ce amintește de commedia dell Arte, unde personajele devin tipologii datorită interpretării, o dramoletă de-a râsul-plânsul, vorba lui Nichita Stănescu, ce te face să râzi dar și să meditezi.
Triunghiul amoros nu francez, ci rusesc în care o femeie, o actriță transformă dorința într-un joc periculos și seducția într-o armă. Liza pendulează între soțul care o iubește și amantul pentru care simte o pasiune ce arde iar apoi se va mistui.
Mă gândeam că “triunghiul amoros al lui Cocteau – „le triangle amoureux”, prezent în dramaturgia franceză a aceluiași secol reprezintă trăirea în trei cu acceptul fiecăruia ce rămâne totuși un proces de conștiință sau NU….
Orice este bazat pe minciună nu are cum să funcționeze lin, tot timpul apar „focuri de stins” , energia și timpul folosite pentru o astfel de cauză au același final tragic.

Liza, personajul central, pare o femeie obișnuită ce își venerează familia și totuși ajunge într-o relație la limita patologicului din cauza relației amoroase cu doctorul devenit amant, care o divinizează.
Comicul și tragicul se întrepătrund pe tot parcursul piesei încât hohotele de râs se transformă în emoție. Între cei doi, Liza se mișcă repede crezând că totul se va rezolva dar complexitatea situației o face să cedeze, să nu mai știe ce vrea. “Am umblat toată viată ca o nebună”, când m-am măritat nu aveam nici 20 de ani” îi mărturisește Liza amantului.

“Nu pot să dorm și pace” se confesează Liza soțului după ce îl părăsește și se recăsătorește cu amantul doctor. Intriga alunecă într-un ritm trepidant, totul se întâmplă repede, pasiunea, remușcările, regretele se succed amețitor de repede, ca într-un vortex din care cei trei, Liza, fostul soț și amantul devenit cel de al doilea soț nu pot ieși.

Jocul Lizei, actriță, se prelungește și acasă apoi în viața pe care o alege, prinsă într-un vortex din care nu mai poate scăpa. Ivan nu bănuiește că e îndrăgostită dar realizează când e prea târziu.
Văd ca te cam plictisești aici cu mine, îi declară Lizei.

Liza, joacă rolul unei femei “bolnave”, refuză apropieri.
Ivan Petrovici pleacă să aducă doctorul în casa lor, unde să o consulte pe bolnava imaginară, Liza.
Surprinși sărutându-se de către Ivan, cei doi recunosc și cer să fie lăsați să plece împreună contra unei sume de 150.000 de ruble pe care doctorul i-o oferă lui Ivan.

“În numele iubirii de om” – îi cere Ivan cu o ultimă speranță doctorului să îi lase soția, dar replica doctorului vine repede: “iubirea de om e o sabie cu două tăișuri “
“Trăim în secolul nervilor și cine e de vină pentru asta ? Guvernul !”
Cei trei ajung să conviețuiască împreună dar conștiința îi face să apese pe trăgaciul armei chiar și în glumă și să privească moartea ca pe o salvare.
Ivan: “Femeile îți iartă totul dar sărăcia nu”
“Am vândut-o pe Liza ca pe o roabă, conștientizează Ivan, sunt un ticălos”.
“Dacă o să i se întâmple ceva rău am sa mor și eu”.
Liza apare enigmatică, uneori tandră, alteori crudă, mereu de neatins.

Pasiunea, libertatea și puterea ei îi dezarmează, îi tulbură, îi aruncă în febra geloziei și a obsesiei. Cei doi bărbați ajung să nu mai distingă realitatea de iluzie. Oferă tot ce au, renunță la demnitate, își negociază orgoliul și limitele, doar pentru a simți, măcar pentru o secundă, flacăra iubirii care pâlpâie în sufletul ei. Femeia devine pentru ei un ideal, o febră, o promisiune imposibilă.
Dar cine plătește cu adevărat prețul? Și ce valoare are iubirea când devine obiect de schimb?

Imagine: bucurestifm.ro

Învolburată, plină de nuanțe și profund umană, „Marfă vie” de Anton Pavlovici Cehov e o mărturie și o psihanaliză a sufletelor umane, precizând în nuvela devenită piesă de teatru – Numai animalele pot trăi liniștite.
Cehov, maestrul introspecției și al satirei subtile, deschide o fereastră spre viața rusă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvăluind micile drame, marile speranțe și infinitele nuanțe ale existenței cotidiene.
Medic de profesie, Anton Pavlovici Cehov și-a dedicat o mare parte din viață scrisului, lăsând în urmă o operă monumentală, din care fac parte nu doar cele peste 200 de povestiri, ci și piese de teatru nemuritoare. Provenind dintr-un mediu modest, el a reușit să surprindă cu o acuratețe uimitoare psihologia umană, explorând teme precum alienarea, iubirea neîmplinită, lupta pentru demnitate și căutarea sensului într-o lume adesea absurdă. „Marfă vie” este o mărturie a geniului său, o colecție ce rezistă probei timpului prin relevanța sa emoțională și intelectuală.
Fiecare povestire este ca o pictură în acuarelă, fină și sugestivă, unde dialogurile ingenioase se împletesc cu descrieri pline de atmosferă și cu reflecții melancolice. Stilul lui Cehov este recunoscut pentru economia de mijloace, pentru felul în care sugerează mai mult decât spune, lăsând cititorului libertatea de a completa golurile emoționale și de a descifra complexitatea interioară a personajelor.
Producători: Asociația Centrul European al Artiștilor Basarabeni și Teatrul Amzei

Distribuție
Beatrice Rubică
Radu Mateucă
Răzvan Răduță

Care este prețul iubirii?