01/2026 – LILIANA POPA
Recenta nuvelă a Nicoletei Vișan “La mormântul lui Koyun Baba” este o povestire inspirată dintr-o legendă, din legenda lui Koyun Baba, un personaj legendar din Babadag.
În nuvela “La mormântul lui Koyun Baba”, autoarea își exprimă în mod indirect gândurile, ideile, sentimentele dar găsește și soluții prin intermediul personajelor și acțiunii. Acțiunea pare să fie inspirată dintr-un fapt real.
“La mormântul lui Koyun Baba” este o nuvelă fantastică și evident psihologică. Tânărul aflat la o răscruce a vieíi sale se simte privit în același timp de VIAȚĂ dar și de MOARTE.
Este o nuvelă frumoasă și tristă: ” îngenuncheat în fața Vieții care mă privea de sus, zâmbindu-mi, biruitoare. Mai fusesem în acest loc, de multe ori și, de fiecare dată, plecasem încărcat cu energie pozitivă, dar acum locul părea pustiit ca și mine. Degeaba se străduia vântul să dirijeze frunzișul codrului făcându-l să cânte și să mă înveselească, nu-i auzeam foșnetul, doar vedeam frunzele arborilor dansând. Degeaba iarba îmi zâmbea cu ochii ei strălucitori, de smarald, gâdilându-mi tălpile, dorind să smulgă de la mine măcar un surâs, nu reușea. Stăteam în mijlocul poieniței, cu capul în mâini, trist și sleit de puteri. În mine se instalase o tristețe adâncă.
Bătrânul, personajul fără nume, întâlnit în luminișul poenii îi daă o lecțíe : “— Of, fiule, nu s-a lăsat bătrânul, privindu-mă intens. De cine și de ce mi-ar mai fi frică? Nu mai am nimic de pierdut. Nici măcar Femeia cu Coasa nu mă mai sperie. Tot ce-am avut mai drag am pierdut: oamenii pe care i-am iubit și care mă iubeau, totul… Se pare că sunt condamnat să port povara singurătății și a amintirilor. Mult timp mi-am pus întrebarea: „Cu ce am greșit ca să merit soarta asta?” Am fost un copil fericit, părinții m-au iubit mai presus decât pe ei însiși, făcându-mi toate poftele. Am fost un adolescent fericit: fetele erau topite după mine, băieții mă respectau. Mai târziu, mi-am întâlnit iubirea vieții mele. Împreună am avut un copil. Eram o familie frumoasă. Nu credeam că viața mă va pălmui vreodată. Acum, mulți ani, soția, fiul și nora, care purta în pântecele ei o viață, au părăsit lumea mea. S-au ridicat la ceruri, lăsându-mă pradă deznădejdii. Concluzia? Viața mi-a dat o lecție: trebuia să cunosc, și eu, durerea. Am fost un arogant, și un mare egoist, care a crezut că fericirea i se cuvine, de drept. Aveam un singur scop: să-mi umplu buzunarele cu fericire, fără să o împart cu alții, dar în viață, ca și în natură, există un echilibru.”
Accentul în nuvelă e pus pe caracterizarea celor două personaje atât de diferite datorită vârstei, un tânăr și un bătrân, un personaj real și unul venit din altă lume. Naratorul relatează totul la persoana întâi.
Finalul planează învăluit în mister lasându-l pe cititor să își imagineze cine putea fi bătrânul apărut de nicăieri și dispărut într-o clipă:
“— Domnule, cine sunteți dumneavoastră?
— Un trecător prin această lume!
Culmea, vorbele noului meu prieten își făcuseră drum în mintea și în sufletul meu. Mi-am ridicat privirea, dorind să-i mulțumesc bătrânelului pentru conversația avută și să-l întreb cum îl cheamă, dar el dispăruse.
În fața mormântului lui Koyn Baba, vântul se juca cu o cârpă albă.
Adormisem și visasem sau?…”
Creația literară a Nicoletei Vișan este una profundă și captivantă, ce poate servi ca punct de plecare pentru un viitor roman.
Premeditare ?
Ca și celelate scrieri epice ale autoarei, proza sa poate fi dramatizată, poate fi pusă în scenă sau transpusă pe peliculă cinematografică.
Gabriela Adameșteanu a realizat de mai multe ori scrieri ample pornind de la o nuvelă scrisă de ea, cum a fost Dimineață pierdută, roman publicat în 1984.
Și iată, nu mă dezmint și afirm iar : “Nicoleta Vișan este o scriitoare contemporană îndrăgostită de frumos, de oameni, de păsări, de florile de primăvară, de fluturi albaștrii care o însoțesc în dansul ei contemporan, ea hotărăște granița dintre real și ficțiune până acolo unde retina ei se oprește.
Nicoleta Vișan sculptează destine, străbate mări și oceane, vorbește cu toți oamenii și pentru toți oamenii”.