23/02/2026 – MAGDA MUNTEAN

Cu 242 de ani în urmă, Curechiu (comuna Bucureșci, jud. Hunedoara), a fost locul în care moții s-au adunat să lupte pentru dreptate socială și pentru nevoile omului de rând, sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan. Revolta lor sfârșită în mod tragic – asemeni altor încercări de a schimba cursul istoriei, este motiv de reflecție și înțelegere a faptului că istoria nu este o succesiune de date ci că ea a fost scrisă cu sângele celor care au crezut că libertatea și demnitatea merită orice preț. Suntem datori să transmitem generațiilor viitoare adevăruri despre procesul de constituire a neamului românesc în spatele cărora stau destine și sacrificii, așa cum ne-au fost transmise și nouă. Tocmai de aceea, în fiecare an, în această localitate din zona munților auriferi, se comemorează cei trei martiri ai Transilvaniei. La un astfel de eveniment, acolo, printre românii îmbrăcați în costume populare și de dac, am întâlnit un grup format dintr-un bărbat și cinci copii blonzi cu trăsături asemănătoare celor din țările nordice. Cineva mi-a șoptit că el este „olandezul”. Așa am aflat de David Boissevain, a cărei prezență într-o comunitate atât de restrânsă ne-a surprins. Cu admirație pentru viața oarecum austeră pe care a ales-o, l-am rugat să ne răspundă la câteva întrebări.

REPORTER: Bineînțeles că prima întrebare este cum de ai ales România ca loc de refugiu și mai ales cum de ai ajuns într-un sat din ținutul moților?
DAVID BOISSEVAIN: După ce am călătorit prin Asia, vestul, sudul și estul Europei, precum și prin Rusia, am descoperit că România se potrivește cel mai bine cu ceea ce îmi doresc și cu ceea ce am nevoie. Adică spațiu, libertate și conexiune cu pământul, ca să dau doar câteva exemple. Mai exact, România și locul în care locuiesc tocmai mi-au bifat toate căsuțele. Așa că am ales și am decis să-mi încep viața aici.

REPORTER: Cultura olandeză este diferită de cea a românilor din multe puncte de vedere. Care ți se par cele mai ciudate obiceiuri la români, mă refer la atitudini, expresii, de care te lovești în viața de zi cu zi?
DAVID BOISSEVAIN: Nu aș vrea să numesc nimic ciudat. Toate obiceiurile își au originea lor și eu sunt mereu dornic să aflu de unde provin și care este semnificația lor. Ceea ce apreciez foarte mult este ingeniozitatea și independența ca și comunități. Știu cum să aibă grijă de ei înșiși, de prietenii și familia lor.

REPORTER: Cum a reacționat familia ta când ai decis să te muți într-o țară din Europa de Est, care nu a fost prezentată în cele mai vii culori, după căderea regimului comunist?
DAVID BOISSEVAIN: Provin dintr-un mediu în care libertatea de gândire a fost destul de încurajată. Sigur am auzit niște termeni folosiți când menționez că locuiesc în România. Majoritatea nu sunt bazați pe realitate. Doar povești și mass-media. Părinții mei locuiesc și ei parțial aici și sunt fericiți.
În opinia mea, nici noi nu putem vorbi despre o democrație. Nici aici, nici în altă parte. Deci nu este vorba despre cum se numesc structurile. Ci despre ce gândesc și fac oamenii.

REPORTER: Am făcut parte din diaspora românească și știu că există momente în care te cuprinde nostalgia și dorința de a te întoarce la rădăcini. Ai trecut prin astfel de stări? De ce îți este cel mai dor când de gândești la țara în care te-ai născut?
DAVID BOISSEVAIN: Mă întorc încă destul de des. Să-mi văd familia sau să lucrez. Îmi place și timpul petrecut acolo. Dar nu-mi lipsește țara. Nici nimic anume din țara respectivă.

REPORTER: Ai sentimentul de apartenență la comunitatea în care trăiești? În caz contrar spune te rog, ce anume te face să te simți uneori un străin
DAVID BOISSEVAIN: Eu da, deși îmi dau seama că, într-un fel, voi fi mereu un străin. Mă simt binevenit și acceptat. Am mulți prieteni în jur și mă descurc bine social. Încă nu stăpânesc complet limba. Așa că mă simt ca un străin atunci când începe o conversație și vocabularul meu nu poate ține pasul.

REPORTER: Locul în care locuiești este destul de sărac, satele sunt îmbătrânite și nu există facilitățile unei vieți comode? Cum se desfășoară o zi din viața voastră într-un astfel de loc?
DAVID BOISSEVAIN: Poate săraci în bani. Dar cunoștințele sunt grozave… știu cum să se întrețină și sunt cumva destul de independenți.
Întotdeauna am fost un adept al sistemelor simple și al conectării cu nevoile de bază.
Mă trezesc și văd ce trebuie făcut. Ceea ce este mult. Dar îmi place munca asiduă și conexiunea directă cu mediul înconjurător. Așa că modul de viață este foarte satisfăcător pentru mine.

REPORTER: Aveți trei copiii care la evenimentul de comemorare a martirilor neamului, Horia, Cloșca și Crișan, fluturau steaguri românești? Consideri că sunt ei mai liberi și mai fericiți aici, în România?
DAVID BOISSEVAIN: Copiilor le plac steagurile… cred că ai mei sunt liberi și fericiți. Nu aș vrea să leg asta de viața într-o anumită țară. Cred că are mai mult de-a face cu mediul înconjurător și cu educația lor.

REPORTER: Ce anume din politica românească te preocupă mai mult? Există diferențe majore față de cea din Olanda?
DAVID BOISSEVAIN: Nu am nicio îngrijorare. Totul este un mare rahat. Totul este cât se poate de corupt. Singura diferență pe care aș sublinia-o este că după cum văd, majoritatea oamenilor din România își dau seama de asta. În Olanda se pare că fie este mai bine ascuns, fie oamenii sunt mai naivi.

REPORTER: Un mesaj pentru cititori, dacă dorești să transmiți.
DAVID BOISSEVAIN: Fii doar drăguț!

242 years ago, Curechiu (Bucureșci commune, Hunedoara County) was the place where the moți gathered to fight for social justice and for the needs of ordinary people, under the leadership of Horea, Cloșca and Crișan. Their revolt, which ended tragically—like other attempts to change the course of history—is a reason for reflection and for understanding that history is not merely a succession of dates, but that it was written with the blood of those who believed that freedom and dignity were worth any price.

We have a duty to pass on to future generations the truths about the formation of the Romanian nation—truths built upon destinies and sacrifices—just as they were passed on to us. For this reason, every year, in this locality in the Apuseni gold-bearing mountains, the three martyrs of Transylvania are commemorated.

At such an event, among Romanians dressed in traditional and Dacian costumes, I encountered a group consisting of a man and five blond children with features resembling those from Nordic countries. Someone whispered to me that he was “the Dutchman.” That is how I learned about David Boissevain, whose presence in such a small community surprised us. With admiration for the somewhat austere life he has chosen, I asked him to answer a few questions.

REPORTER: Of course, the first question is: why did you choose Romania as a place of refuge, and especially how did you end up in a village in the land of the moți?

DAVID BOISSEVAIN: After traveling through Asia, Western, Southern and Eastern Europe, as well as Russia, I discovered that Romania best matches what I want and what I need—namely space, freedom, and connection to the land, to name just a few. More precisely, Romania and the place where I now live checked all the boxes for me. So I chose and decided to start my life here.

REPORTER: Dutch culture differs from Romanian culture in many respects. What seem to you the strangest Romanian habits—attitudes or expressions—that you encounter in daily life?

DAVID BOISSEVAIN: I would not like to call anything strange. All customs have their origins, and I am always eager to find out where they come from and what their meaning is. What I truly appreciate is the ingenuity and independence within communities. People know how to take care of themselves, their friends, and their families.

REPORTER: How did your family react when you decided to move to an Eastern European country that was not portrayed in the most favorable light after the fall of the communist regime?

DAVID BOISSEVAIN: I come from an environment where freedom of thought was strongly encouraged. Of course, I have heard certain terms used when I mention that I live in Romania. Most of them are not based on reality—just stories and media portrayals. My parents also live here part-time, and they are happy.

In my opinion, we cannot really speak about democracy—not here, not elsewhere. It is not about what structures are called, but about what people think and do.

REPORTER: I was part of the Romanian diaspora and I know that there are moments when nostalgia and the desire to return to one’s roots can overwhelm you. Have you experienced such feelings? What do you miss most when you think about the country where you were born?

DAVID BOISSEVAIN: I still return quite often—to see my family or to work. I enjoy the time spent there. But I do not miss the country itself, nor anything specific from it.

REPORTER: Do you feel a sense of belonging to the community where you live? If not, please tell us what makes you sometimes feel like a stranger.

DAVID BOISSEVAIN: Yes, although I realize that in a way I will always be a stranger. I feel welcomed and accepted. I have many friends around me and I manage well socially. I still do not fully master the language, so I feel like a stranger when a conversation starts and my vocabulary cannot keep up.

REPORTER: The place where you live is rather poor; the villages are aging and lack the facilities of a comfortable life. What does a day in your life look like in such a place?

DAVID BOISSEVAIN: Perhaps poor in money. But the knowledge is great—they know how to sustain themselves and are, in many ways, quite independent.

I have always been an advocate of simple systems and connecting with basic needs. I wake up and see what needs to be done—which is a lot. But I enjoy hard work and direct connection with the environment. So this way of life is very satisfying for me.

REPORTER: You have three children who, at the commemoration event for the martyrs of the nation—Horea, Cloșca and Crișan—were waving Romanian flags. Do you believe they are freer and happier here, in Romania?

DAVID BOISSEVAIN: Children like flags. I believe mine are free and happy. I would not want to link that to living in a specific country. I think it has more to do with the environment and their upbringing.

REPORTER: What concerns you most about Romanian politics? Are there major differences compared to politics in the Netherlands?

DAVID BOISSEVAIN: I have no particular concern. It is all a big mess. Everything is as corrupt as it can be. The only difference I would highlight is that, as I see it, most people in Romania are aware of this. In the Netherlands, it seems either better hidden or people are more naive.

REPORTER: A message for our readers, if you would like to share one.

DAVID BOISSEVAIN: Just be kind.