01/12/2025 -CLAUDIA ROGOJAN Lasă versul şoptească-ne cum Dorul ne adună-mpreună de mână, în dorul de tine,Să pot a te ține, departe de sunt, în munci cu mândrie și-n umblet, în suflet la mine,Lasă-mi gândul de ieri mai aproape de plai, plutind în priviri de visări... și-n vitrine,Că tare-mi lipseşti și-adesea, neajunsuri de-au fost...cu Domnul mereu a fost bine. Românie, ai dat ce-ai putut celui slobod, ce vrut-a cu sârg sau în dar să primească,Iubire ce-ai avut, învățare şi jerfte, ca juni din junime, în Oameni să-ți crească,Porți n-ai închis noaptea acelor siliți ori din voie croit-au din cale o Cale întoarsă,Chiar de unii cu apă murdară te spală, mie-mi vei fi tot la fel ca odat' de frumoasă. Mi-e dor iar parte a-ți fi, dar vrutul mi-e schiop în lanțul simbriei ce-n umbră îl ține,Aievea sorb trist din cana cu lapte...dospeala-n copaie o frământ cu mute suspine,În rugă te port ca pe-ai mei, seara-n tăceri când Tatălui plâng, in tainele grele,Chiar mică…

11/2025 / CLAUDIA ROGOJAN Pasiunea și făcutul, Tu-l dai mâinii mele șchioapeȘchioapătă umanitatea când Credința ni-i departe Șchioapătă și pasul care, vrând să urce-ncet… coboară,Ochi ce năzuiesc doar Cerul, vise-n infinit măsoară În trufie stă prigoana și așteaptă doar un semn,Scărpinându-se alene la piciorul său de lemn Eh!… Mândria groapă-și sapă, în decorul imanenței,Înghițind zilnic otrava din paharul Abundenței Tot ce crezi c-ar fi Virtute, nu-i nici rece, nici nu frigeEste doar Păcatul tainic, șchiopătând pe catalige Omu’-aievea se înșeală, lovind fals cu pumnii-n piept,C’-are-un Dumnezeu ce-l ține: însă felu-i chior, nu-i drept Tot șonticăind prin viață, cu apa fără ulcior,Fără Domnul va sta-n sete și va sta într-un picior.