ȘCHIOP

11/2025 / CLAUDIA ROGOJAN Pasiunea și făcutul, Tu-l dai mâinii mele șchioapeȘchioapătă umanitatea când Credința ni-i departe Șchioapătă și pasul care, vrând să urce-ncet… coboară,Ochi ce năzuiesc doar Cerul, vise-n infinit măsoară În trufie stă prigoana și așteaptă doar un semn,Scărpinându-se alene la piciorul său de lemn Eh!… Mândria groapă-și sapă, în decorul imanenței,Înghițind zilnic otrava din paharul Abundenței Tot ce crezi c-ar fi Virtute, nu-i nici rece, nici nu frigeEste doar Păcatul tainic, șchiopătând pe catalige Omu’-aievea se înșeală, lovind fals cu pumnii-n piept,C’-are-un Dumnezeu ce-l ține: însă felu-i chior, nu-i drept Tot șonticăind prin viață, cu apa fără ulcior,Fără Domnul va sta-n sete și va sta într-un picior.