08/2026 – KATY

Viața mea a început în Romania acum patru ani, mai exact în vara lui 2022.

Mi-am lăsat în urmă prietenii, școala, hobby- urile, o parte din familie, si cel mai dureros a fost că am lăsat în spate orașul în care am copilărit, Chișinău.

Am fost nevoita să încep o viață diferită din multe puncte de vedere. O țară nouă, un oraș nou, școală nouă, colegi  noi, un alt sistem de învățământ… total alt mediu.

Am crezut că o să fie imposibil să mă integrez în noua societate, și într-adevăr nu a fost chiar ușor dar nici chiar atât de greu. Din fericire România si comunitatea românească m-au primit cu brațele deschise. Colegii mei de clasa au încercat încă din prima zi să mă integreze în toate activitățile, vecinii noștri și-au arătat ospitalitatea față de familia mea. Orașul în care am trăit la început, a fost un oraș cu oameni foarte prietenoși care ne-au arătat cum să ne adaptăm și să participăm la viața activă din Romania. Bineînțeles că au fost și persoane mai puțin amabile. În plus, pentru mine, nimic nu se compara cu orașul meu natal, locul pe care și în zi de azi îl numesc „acasă”. Tot ce vedeam mi se părea ciudat, nepotrivit. Îmi era foarte dor de casă, făceam comparații cu tot ce lăsasem în urmă și nu îmi puteam găsi liniștea nicicum. În realitate, am suferit destul de mult, până am înțeles că nu mai exista cale de întoarcere și că  trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că locul acela, al copilăriei în care am fost fericită cândva, nu mai era al meu. Și până la urmă am înțeles că viața aici nu este mai rea decât era acolo.

A trecut ceva timp de atunci; am schimbat orașul, 3 apartamente si 3 școli, și am ajuns la concluzia, că nu contează unde ești, ci doar cine ești si ce faci să fii cine ești.