CURECHIU, UN LOC AL MEMORIEI COLECTIVE

11/2025 – MAGDA MUNTEAN

Aflat aproape de Țara Zarandului, satul Curechiu din județul Hunedoara pare la prima vedere, o simplă localitate de munte în care o comunitate nu foarte mare își țese existența, departe de agitația marilor orașe. Drumul șerpuit care duce până acolo, printre pădurile peste care toamna și-a aruncat deja paleta de culori, este o adevărată încântare. Pe lângă peisajele de poveste, așezările rurale tăcute într-o zi de Duminică, te duc cu gândul la trecut, la istoria despre care noi, această generație ce se apropie de sfârșit, mai știm câte ceva. Călătoria nu a fost nici foarte lungă, nici obositoare ci emoționantă din multe puncte de vedere mai ales că la capătul ei, în fața monumentului ridicat la inițiativa asociației „ASTRA” și inaugurat în 1937, pentru cinstirea memoriei celor trei martiri ai Transilvaniei, ne aștepta Laurian Stănchescu.

Imagini: SJA

Lui i se datorează proiectul legislativ prin care Horea, Cloșca și Crișan au fost recunoscuți ca „martiri şi eroi ai națiunii române”. Îmbrăcat în tradiționalul costum popular, cu nelipsitul său toiag pe care este înfășurat tricolorul ridicat deasupra capului și goarna din care răsunau cântece patriotice, ne-a introdus direct în atmosfera de sărbătoare națională. Am avut timp să ne cunoaștem mai bine, să bem o cafea în singurul bar care exista aproape de primărie și să facem planuri pentru viitorul Societății pentru jurnalism „Apusenii”. După un timp, au apărut autoritățile locale, respectiv d-na primar Ancuța Suciu, Nistor Laurențiu, președintele Consiliului Județean Hunedoara, deputatul Tiberiu Claudiu Bârsan și vicepreședinta Camerei Deputaților, Natalia Elena Intotero.

Imagini: SJA

Apoi, un sobor de preoți au săvârșit slujba de pomenire a celor trei martiri. La finalul acesteia, părintele Protopop Alexandru Letea a rostit un omagiu comemorativ în care a specificat că din istorie trebuie să învățăm două lucruri fundamentale: că nu exista viitor dacă nu-ți înțelegi trecutul și dacă nu-ți asumi prezentul, apoi că nu se poate face nimic bun în viața aceasta fara jertfă. „Un popor, daca este umilit, batjocorit, la un moment dat nu va mai putea să rabde și se va ridica, așa cum au făcut Horea, Cloșca și Crișan în 1784, pentru dreptatea socială și pentru nevoile omului de rând”, a mai adăugat preotul. El a  făcut apel la unitate și la acceptarea diferențelor dintre noi, amintind că nici Horea, nici Cloșca și nici Crișan nu ar fi fost prinși dacă nu ar fi fost trădați. Cuvântarea s-a încheiat cu intonarea imnului de stat, un moment solemn și emoționant.

După depunerea coroanelor de flori, rând, pe rând, au urcat pe scenă cei amintiți mai sus pentru a marca evenimentul prin discursuri care au concluzionat că atâta vreme cât oamenii se mai adună pentru a onora memoria înaintașilor, spiritul acestui neam va rămâne încă viu.

Imagini: SJA

Masa de după, programul de muzică populară, prezența tulniceselor din Țara Zarandului, horele în care m-am prins și eu cu plăcere, a persoanei coborâte parcă din columna lui Traian, precum și prezența copilașilor olandezi ce fluturau micuțele steaguri tricolor, au completat tabloul acelei zile care va rămâne pentru totdeauna o amintire plină de semnificații nu doar pentru evenimentul în sine ci mai ales pentru oamenii pe care i-am cunoscut sau care m-au însoțit.

Pentru cei din sat, această nouă evocare din data de 2 noiembrie a fost un alt prilej de a se întoarce în timp,  la momentul în care Horea, Cloșca și Crișan au aprins scânteia Răscoalei țărănești din 1784 sau la clipa în care țăranii asupriți de stăpânirea vremii au depus jurământul solemn de a lupta pentru credință, dreptate și libertate, în numele demnității neamului românesc. Pentru moții din această zonă, evenimentele de atunci sunt motivația acestor manifestări în care sute de oameni păstrează vie memoria eroilor noștri.