11/2025 – Irina Schwab, avocat român în Regatul Unit
REPORTER: Vă rog, pentru început, să vă prezentați pentru cititori.
IRINA SCHWAB: Sunt Irina Schwab, avocat român în Regatul Unit. Deși în prezent sunt specializată în drept penal și dreptul familiei, mi-am început cariera în domeniul juridic sub umbrela Procuraturii, lucrând la cazuri complexe. Sunt în Regatul Unit de aproximativ 25 de ani și nici nu știu când a trecut timpul. La vremea respectivă – mă refer la anul 2000 – simțeam nevoia unei schimbări și, fiind fascinată dintotdeauna de literatura și cultura britanică, m-am decis să îmi iau un bilet doar dus spre Londra. Atât licența în filologie, cât și masteratul în Gender Studies nu m-au ajutat prea mult în găsirea unui loc de muncă plătit, așa că, după câteva luni de traduceri și interpretariat, precum și de muncă la recepția unui hotel, m-am hotărât să încep facultatea de drept și să schimb complet macazul. A fost, la început, mai mult o ambiție, pentru că în România nu aș fi îndrăznit niciodată să dau examen de admitere la drept – nu aș fi trecut proba de istorie!
Încet-încet m-am adaptat, iar dorul de casă a durat cam 5 ani. După această perioadă nu am mai simțit nevoia să mă întorc atât de des și am profitat de vacanțe pentru a-mi lărgi orizonturile și a vizita și alte locuri.
În prezent îmi desfășor activitatea de avocat, dar conduc și câteva alte firme de servicii conexe sau în domeniul îngrijirii personale. Sunt un mic antreprenor și producător de ulei de măsline. Anticipez că în viitor voi renunța la avocatură și va trebui să îmi găsesc alt tip de activități care să îmi ocupe timpul.
REPORTER: Care sunt cele mai frecvente probleme pentru care românii din UK ajung la dvs.?
IRINA SCHWAB: Având în vedere că sunt avocat specializat în două domenii destul de vaste, cele mai mari probleme cu care se confruntă românii care apelează la serviciile mele sunt, în mod inevitabil, legate de acestea. Așadar, aș menționa ca probleme frecvente certurile privind copiii, alături de condusul sub influența alcoolului. Aș mai adăuga și neplata salariilor sau a facturilor pentru serviciile prestate.
REPORTER: Credeți că problemele de infracționalitate sunt mai mari decât cele domestice (de integrare în societate, birocrație etc.) la românii din UK? Mă refer inclusiv la faptul că o parte din presa mainstream din UK pare să vehiculeze acest lucru?
IRINA SCHWAB: Absolut. Și nu m-am gândit mult înainte de a da acest răspuns. Fără exagerare, în ultimele două săptămâni presa a vorbit foarte des despre violatori și atacatori români. Cred că am citit despre cel puțin cinci cazuri grave, chiar extreme. Nu am suficiente date la îndemână pentru a face o analiză critică. Nu știu dacă aceste fapte sunt scoase intenționat în evidență pentru a sublinia naționalitatea infractorului. Poate am dezvoltat eu o sensibilitate aparte față de acest aspect. Dar parcă prea des citesc cuvântul „român” în contextul unor fapte penale deosebit de grave: violuri, jafuri, mutilări.
În ceea ce privește ceea ce numiți „probleme domestice”, nu consider că românii se lovesc atât de tare de ele. Românii sunt, proverbial, inventivi, flexibili, adaptabili. Dacă simt că nu se mai descurcă în UK sau că adaptarea a devenit imposibilă, își fac bagajul și se întorc în România sau în alt stat, de regulă Spania sau Italia.
Aș vrea însă să subliniez un fenomen des întâlnit în rândul românilor: există aspecte ale culturii, civilizației și mentalității britanice peste care pur și simplu nu pot trece. Un prim exemplu este bucătăria britanică. Foarte puțini români au trecut la Sunday roast, fish and chips sau gammon cu ananas. Poate acest lucru explică și densitatea magazinelor românești și dezvoltarea unei rețele de gospodine–antreprenoare care vând cu succes sarmale, papanași etc.
Un al doilea aspect îi privește pe cei cu copii la școală. Părinții se simt adesea bombardați de situații de risc: fie sunt chemați pentru a da explicații privind comentarii făcute de copii, fie cei mici declară că sunt bătuți sau molestați acasă, fie sunt ei înșiși agresori sau victime. Mulți s-au plâns și de conținutul programei sau de pericolele din mediul școlar. Drept urmare, și-au retras copiii pentru a-i educa acasă sau i-au trimis înapoi în România. Frica de intervenția serviciilor sociale este, de asemenea, un fenomen des întâlnit.
Mulți români se plâng că standardele britanicilor privind curățenia nu se apropie deloc de cele din România sau alte țări. Sunt multe aspecte aparent mărunte care pot determina soarta unei familii în UK – mai precis, pot împinge o familie să rămână sau să plece „acasă”.Sunt puțini cei convinși că UK este „acasă”.
REPORTER: Cât de extins este fenomenul familiilor de români care ignoră să își învețe copiii limba maternă? În estimarea dvs?
IRINA SCHWAB: Personal, nu cred că fenomenul este atât de extins pe cât se vehiculează. Vă explic de ce: foarte multe familii tinere își aduc bunicii să petreacă timp cu copiii. Evident, părinții trebuie să meargă la serviciu. Iar bunicii nu vor vorbi niciodată în engleză cu nepoții. Așa că cei mici sunt nevoiți să învețe măcar puțină română. Chiar dacă mulți nu vorbesc corect, înțeleg destul de bine. Astfel, chiar dacă părinții nu se implică suficient în predarea limbii materne, copiii o învață oricum, din diverse surse – în special de la bunici sau în vacanțele petrecute în România.
Există un număr impresionant de copii care insistă să dea examenul de limba română (GCSE). Dezavantajul este că limba română este destul de dificilă din cauza gramaticii. Când nici părinții nu o stăpânesc foarte bine, ar trebui să ne bucurăm de orice conversație, oricât de simplă, purtată în română cu un copil din UK. Să îl felicităm, să îl încurajăm.
Eu am „trişat” puțin și le-am spus copiilor mei că, dacă învață română, vor înțelege mai ușor latina și termenii științifici. Mi-au dat dreptate. Nu am făcut niciodată o misiune din a-i învăța limba română; au învățat singuri de la bunici, în vacanțe, de la televizor. Acum sunt adulți și conversează destul de bine. Sunt foarte mândră de ei.
REPORTER: Cum caracterizați relațiile comunității cu Ambasada/Consulatul României?
IRINA SCHWAB: În ceea ce privește serviciile consulare pentru cetățeni, părerile sunt împărțite. Unii postează public pe rețelele de socializare cât de mulțumiți au fost, cât de repede li s-a rezolvat problema, în timp ce alții se plâng că au fost umiliți sau refuzați și își exprimă public nemulțumirea. Sinceră să fiu, sunt puțin îngrijorată de lipsa de transparență. Comunicarea este greoaie și anevoioasă.
În ceea ce privește imaginea și expunerea publică a Ambasadei, organizarea de evenimente și implicarea în comunitate, cred că s-ar putea face mai mult.
Discutam recent despre faptul că doamna Ambasador a fost invitată la cea de-a doua ediție a spectacolului–concurs Români talentați din Diaspora, însă niciun membru al biroului domniei sale nu a răspuns invitației, măcar cu un refuz. În schimb, a participat la un eveniment mult mai restrâns, unde asocierea imaginii Ambasadei ar fi putut avea implicații mult mai mari. Sunt, probabil, motive în spatele acestor decizii, însă o comunicare mai bună ar fi de preferat. Consulatul și Ambasada ar trebui să fie mai vigilente, să încurajeze și să promoveze evenimente care fac cinste comunității. Este prea multă liniște pe acest front.
REPORTER: Viața culturală în limba română din UK este descrisă frecvent ca „săracă”. Care este opinia dvs.?
IRINA SCHWAB: Afirmația este corectă. Este săracă. Sărăcăcioasă. Am trăit personal această realitate și am văzut obstacolele. Cunosc un organizator care se axează pe evenimente culturale, în special piese de teatru. Este un chin să vinzi bilete la teatru. La un moment dat m-a rugat să organizez o ieșire la teatru și le-am promis românilor din orașul meu că voi plăti personal un autocar până la Londra dacă își cumpără bilet. Au fost doar doi doritori. Foarte trist.
Am impresia că, indiferent dacă evenimentele sunt cu sau fără taxă de intrare, românii sunt greu de urnit. Românii iubesc prea mult circul, senzaționalul, grandomania. Este foarte greu să aduni o mână de oameni la un eveniment cultural. Cred că mulți nu mai simt pur și simplu nevoia de cultură; li se pare superfluă, o pierdere de timp. Nu îi mai hrănește.
REPORTER: Un mesaj pentru Ministerul Culturii de la București.
IRINA SCHWAB: Interacțiunea mea cu Ministerul Culturii s-a oprit undeva prin 1997, când am dat examenul pentru a deveni traducător autorizat. Diploma era emisă de Ministerul Culturii. De când am venit în UK, nu mai știu nimic despre acest minister. Ce face? Ce rol are? Ce vizibilitate are? În ce se implică? Aș minți dacă aș spune că știu ceva relevant. Dacă aș face cercetări, ar fi ca și cum aș trișa. Așa că mesajul cel mai onest ar fi: Cine sunteți? Ce hram purtați? Îmi pare sincer rău că nu pot spune mai mult.