VASILE POPA, COLABORATOR SJA

Mi-am dorit să fiu jurnalist, mi-am dorit să răscolesc pe „subiecte” de când eram copil. Mă bucur că mi-ați făcut onoarea de a  face parte dintr-una dintre cele mai frumoase familii media, Societatea pentru Jurnalism „Apusenii”. Spre deosebire de ardelenii din Apuseni, moldovenii sunt mai molcomi, mai domoli, mai maleabili. Nu sunt genul de om care să nu poată să pună întrebări. Îmi pun întrebări și pentru mine, fiindcă la un moment dat te întrebi chiar cine ești. Ca jurnalist ești între ciocan și nicovală, ești ca între două documentare pe care le vrei bine făcute, ești între a ști și a nu ști: jurnalismul este salut, este respect, este umanitate. Vorbim de jurnalismul adaptat și onest. Eu nu mai văd aceste virtuți, comunicarea, respectul, umanitatea. Sunt doar un țăran simplu, iar SJA mi-a dat acel imbold nou. În jurnalism simți nevoia uneori să stai „în umbră”, e ca o retragere, ca o auto-anihilare: fiindcă ești tu, cu problemele tale umane și este jurnalismul care te pune în mijlocul altor probleme, te uiți și vezi asta. Sunt la început de drum și fac ceea ce trebuie să facă un jurnalist. Respect tot ceea ce „mișcă” în zona de media, nu știu acum cât să mă „întind” cu asta, dar voi afla: căci mi-am dorit să fiu jurnalist,  să răscolesc pe „subiecte”.