09/2026 – MAGDA MUNTEAN
Titluri precum: „Rezultatele PISA 2025 – Cronica unui dezastru anunțat” (mișcarea sens – Facebook), „Dezastru la testele PISA” (Digi.24) sau „Prăbușirea din PISA. România din nou la coada clasamentului UE” (Wall- Street), au constituit un alt motiv de dezbatere națională în ultimele zile.
Testele PISA (Programme for International Student Assessment) sunt evaluări internaționale organizate de OCDE, care verifică ce știu și, mai ales, cât de bine pot aplica cunoștințele, elevii de aproximativ 15 ani. Principalele domenii sunt: matematică – folosirea matematicii pentru rezolvarea unor probleme reale, citire – înțelegerea și interpretarea textelor și științe – aplicarea cunoștințelor științifice în situații practice. În 2025 a fost adăugat un domeniu nou – învățarea în lumea digitală ca domeniu inovator și a inclus o evaluare opțională a limbii engleze ca limbă străină concentrată pe abilitățile de citire, vorbire și ascultare.
În 1997, OECD a creat oficial programul PISA, inițial sub denumirea de program pentru producerea regulată a indicatorilor privind rezultatele elevilor. Decizia de creare a programului a fost adoptată de Consiliul OECD la 26 septembrie 1997 cu scopul de a ajuta guvernele să urmărească propriul sistem educațional prin testări periodice și comparabile (testările PISA). Prima evaluare a avut loc în anul 2000 în 32 de țări extinzându-se de atunci la peste 90 de țări în 2025. Dar ceea ce la început a fost un instrument de evaluare a capacității elevilor de a aplica cunoștințele învățate în viața reală s-a transformat în timp într-un indicator de bază pe care-l folosesc guvernele pentru a justifica anumite reforme în educație. Însă, nu întotdeauna datele PISA sunt suficient de robuste pentru a determina deciziilor politice majore care se bazează pe acestea. Am putea spune că în ultimul timp aceste teste sunt singurele standarde care explică ce înseamnă educația și tocmai de aceea rezultatele dau naștere la asemenea reacții. Totuși educația nu se evidențiază doar prin aceste evaluări. În contrast cu aceste rezultate, elevii români au obținut medalii la aproape toate olimpiadele internaționale:
- Informatică (IOI 2025) – toți cei 4 membri ai lotului național au cucerit medalii de aur.
- Matematică (IMO 2025) – Lotul României a obținut 6 medalii: 2 medalii de aur, 3 medalii de argint și 1 medalie de bronz
- Fizică (IPhO 2025) – Lotul național a obținut 5 medalii și 2 premii speciale: 1 medalie de aur și 4 medalii de argint
- Chimie (IChO 2025) – 4 medalii (1 de aur, 2 de argint, 1 de bronz)
- Astronomie și Astrofizică (IOAA 2025 – Seniori) – 4 medalii de aur și 7 medalii de aur, 2 de argint și 1 de bronz la juniori
- Biologie (IBO 2025) – două medalii de bronz
Poate că atunci când ne hazardăm să catalogăm întreg sistemul de învățământ românesc ca fiind dezastruos, ar trebui să luăm în calcul și aceste rezultate. Sigur că este nevoie de o schimbare de paradigmă dar există mulți factori care influențează sistemul de educație astăzi în România:
- statutul socio-economic care se constată și analizând rezultatele PISA – diferența punctajelor dintre rural și urban
- rata mare a abandonului școlar și participarea insuficientă la educație. Și aici diferența între rural și urban este dramatică. Sărăcia, transportul, nivelul de educație al părinților, nevoia de a munci și lipsa perspectivelor percepute de elevi sunt factori care influențează abandonul școlar. Totuși, multe dintre dificultățile menționate existau și în urmă cu câteva decenii dar ele nu împiedicau în aceeași măsură performanța școlară. Din mediul rural proveneau atunci numeroși elevi care, beneficiind de o pregătire solidă, ajungeau ulterior profesori universitari, medici, ingineri și specialiști de înalt nivel. Prin urmare, este legitim să ne întrebăm nu doar ce probleme există astăzi, ci și ce s-a schimbat în modul în care sistemul educațional reușește să transforme potențialul elevilor în rezultate.
- calitatea și organizarea procesului de predare
- pregătirea, recrutarea și motivarea profesorilor precum și distribuirea uniformă a acestora, Și la sate este nevoie de profesori bine pregătiți.
- resursele materiale și infrastructura – există încă școli care nu dispun de materialele didactice necesare
- politici educaționale fragmentate, fără continuitate determinate desigur și de schimbările dese ale miniștrilor.
Așadar, în loc să persiflăm elevii pe rețelele sociale, ar trebui să luăm în serios problemele educației și să găsim soluțiile adecvate și banii necesari. Să nu uităm că anul acesta România a alocat pentru educație doar 3% din PIB, mult sub ținta legală și sub nivelul de finanțare educațională din multe țări europene.