06/ 2026 CLAUDIA ROGOJAN

Alerg,
Propulsat de a zilei rutină spre-o învoită direcție,
Îndrumat de un sens, alții făr’ iotă de introspecție,
Mă îndrept spre un țel ce-i de-un crez țintuit,
Printre mii de prăpăstii, pe un drum și greoi și-ncâlcit.

Cădere;
Contaminat de-a veacului aprig cuptor,
De cad…căderii nu-i rămân nicicând dator,
Șchiopătând în credință, fost-ai Doamne, Mâna întinsă,
Făcând prăbușirea-mi, Putere, în Tine aprinsă.

Bagaje:
Greoaiele straie zvâcnind strașnic, suflarea mi-ar stinge,
Le las! în abise sortite uitării, în bucăți a se frânge,
Sunt drumeț, călător spre eterna cerească oprire,
Mărginindu-mi povara, învoit în Acel ce-i Zidire.

Multul meu,
E puținul, cari’ altul în batjocuri mi-l râde,
E ne-meritul ce apucă în destul, a se strânge,
Primind fără drept, neînțeleasa Iubire,  ea- Darul.
Avutul mi-e creștere-n Tine, iar datul, mi-e Harul.

Schimbare;
Fă-mi Tu mintea, gândirea… curată, sfințită căință,
Reînnoit să pășesc consacrat, în divina-Ți cuviință,
De-i să cresc, descrescând în risipă de timp…fii-mi Voia,
Transformat și complet doar în Tin’, fă-mă azi, Metanoia.