11/2025 / MAGDA MUNTEAN
Într-un interviu acordat DIGI 24, Oana Gheorghiu, vicepremier în guvernul Bolojan, a atins un subiect care preocupă societatea românească de mai mult timp, cel al pensiilor speciale. Nu cred că există persoană în țara aceasta, cu excepția celor care fac parte din sistem, care să nu-și dorească ca aceste pensii speciale să dispară.
Referindu-se la acestea, Oana Gheorghiu a declarat (specificând că este o opinie personală): „Eu le-aş transmite magistraţilor un mesaj – le-aş spune că îi înţeleg. Este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat. (…) Este foarte greu să beneficiezi ani de zile, zeci de ani de asta şi dintr-o dată să ţi se spună nu-l mai ai.”
„Dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru. Ei au fost prinşi într-un Caritas, care nu putea să dureze la nesfârşit şi oamenii care sunt pragmatici şi raţionali ar trebui să înţeleagă asta. România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali. Nu avem cum.”
„Iar dacă banii aceia trebuie să se ducă la ei pentru că dau sentinţe îi iau de undeva şi îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente, banii ăia nu se tipăresc şi vin din aer, vin de undeva. (…) Orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură. Să se gândească ce gaură ar fi pentru ei acceptabilă ca să continue să-şi ia aceşti bani.”
Drept urmare, CSM la a cărui conducere se află Elena Costache, care ar trebui să fie un barometru al integrității în magistratură, a reacționat promt, considerând că declarațiile publice ale Oanei Gheorghiu despre pensiile speciale, ar fi depășit critica politică și ar fi o insultă la adresa independenței justiției și a demnității corpului profesional. Depunerea unei plângeri penale împotriva unui membru al Guvernului este o reacție exagerată care pune sub semnul întrebării dreptul la opinie publică al membrilor executivului și chiar dreptul la liberă exprimare.
Oana Gheorghiu și Elena Costache (foto: Imagini: RFI și ziarul Bursa)
Curios este că acest CSM nu a mai ținut cont de independența justiției în 2017, atunci când împreună cu alte instituții, a semnat protocoale cu SRI, fapt recunoscut chiar de ei dar fără a prezenta documentele necesare, ceea ce a demonstrat intervenția structurilor de informație în activitatea magistraților. Acest fapt constiutie o încălcare gravă a articolului 133 Constituția României care desemnează CSM ca fiind garantul independenței justiției – un principiul constituţional fundamental potrivit căruia judecătorii și procurorii trebuie să-și exercite atribuțiile fără presiuni, ingerinţe politice, economice sau sociale. De asemenea, prin autonomia în a-și administra singură activitatea profesională, în alegerile în cadrul CSM, în desemnarea procurorilor și în stabilirea propriilor standarde etice s-a urmărit tocmai prevenirea controlului politic asupra carierei magistraților însă în același timp a creat un sistem închis, lipsit de transparență care de-a lungul timpului a ridicat mari semne de întrebare cu privirea la activitatea și corectitudinea acestuia. Nu trebuie să ignorăm și nici să uităm blocajele și protestele interne din CSM, în perioada 2021-2022 când mai mulți membri au refuzat să participe la ședințe invocând ilegalități în conducerea acestora, sau adoptarea de proceduri controversate în alegerea membrilor. Toate acestea sunt o dovadă că independența justiției a fost transformată în timp într-o formă de autoprotecție corporatistă – magistrații se aleg, se judecă, se promovează între ei și se apără unii pe alții manifestând un mecanism de autoconservare inclusiv în ceea ce privește nevoile financiare (ca în acest caz) și nu de responsabilizare.
Atitudinea CSM-ului față de declarațiile Oanei Gheorghiu, este o dovadă că această instituție începe să confunde independența cu impunitatea și autoreglementarea cu autonomia absolută uitând că are o responsabilitate față de societate.
Într-o Românie care din păcate nu își mai găsește echilibrul financiar subiectul pensiilor sociale revine periodic cu același deznodământ determinat de rezistența juridică a sistemului. Având în vedere pachetul legislativ aplicat din vara acestui an menit să crească veniturile bugetare și să reducă deficitul: majorări de TVA, accize și impozite, alături de limitări la unele cheltuieli sociale – rezistența sistemului juridic la propunerile guvernului pentru reforma pensiilor speciale este o dovadă că acesta constituie o categorie privilegiată care tratează cu dispreț restul persoanelor din această țară. Potrivit datelor oficiale, România alocă anual, peste 10 miliarde de lei pensiilor speciale iar diferența dintre pensia unui magistrat de 20.000 de lei și a unui profesor sau a unui medic cuprinsă între 4000 și 5000 de lei, este colosală chiar dacă aceștia din urmă salvează vieți și profesorii îi educă inclusiv pe cei care în viitor vor ajunge magistrați.
Reforma fiscală a lovit în consum, în mediul privat, în micii contribuabili în timp ce blocajul legislativ pe pensii speciale este unul dintre motivele pentru care economiile pe parte de cheltuieli au rămas limitate, și este o dovadă că o societate întreagă plătește prețul unei minorități protejate. Prin urmare, susținem declarațiile Oanei Gheorghiu care nu fac altceva decât să exprime opinia majoritară a oamenilor care duc în spate poverile fiscale.
Independeța justiției trebuie să rămână un principiu nu un pretext pentru menținerea unor privilegii iar echitatea fiscală să devină o realitate și nu să rămână la stadiul de promisiune.