12/2025 – CLAUDIA ROGOJAN
Oprește-te ca poet, scriitor și jurnalist, și ca zugrav, pictor sau inovator al timpurilor acestea, și stai un răstimp în tăcere și învață să-L asculți pe Dumnezeu și să comunici Altfel, prin rugă, învățând de la Acel ce este Liniște ta deplină și care împarte cu tine din hambarul divin, speranță, liniște și identitate…
Tu ești unic, iar Avutul tău ești tu. Mai ales când scrii și mai ales când împarți aceasta cu alții.
Pășim… Pășim într-o lume gri, de fapte, de timp, de zâmbete. Pășim prin viață, printre ani, printre poteci și rar mai vedem fețe mulțumite. Surâsuri … Surâsuri rare, schițate doar pe jumătate, de parcă ne este tot mai greu să ne fim deplini nouă, înșine. Aplicăm “în straturi” diplomația învățată, ca pe o mască necesară peste adevăratul “Eu” , iar ironiile rostite lasă umbre neînțelese peste suflet.
Imagine: SJA
Întrebări…. Unde este frumosul care ne îmbie la pace? Dar pacea care ne îmbie la frumos? Unde este timpul umplut cu strălucirea ta? Dar strălucirea timpului tău? În cine am eu identitatea? E gălăgie… Este cotidianul aglomerat care ne urlă în urechi, cu gândurile care ne suprimă liniștea, sertare pline cu nimicuri și lucruri inutile. Ce ne-a schimbat atât de mult? Hoțomanul de timp și de giuvaiere, căruia cu cât îi dai, cu atât îți cere. Am ajuns cot la cot, tâlhari prin complicitate ai timpurilor pe care le nutrim, mereu datornici datoriei altora, aprozi și stăpânitori deopotrivă.
Există Cineva în toată tulburarea care a împânzit viața unora și a cuiva, în întreg și în parte. Există Cineva care vrea să îți dea valoare și autenticitate, care îți poate așeza toate piesele vieții tale într-o tulburătoare ordine perfectă, așa cum nici nu ai fi gândit-o și care dintr-un eșec poate să nască o nouă perspectivă. Una a victoriei.