03/2026 – CODRUȚA-MARIA CORCHEȘ

Pot începe prin a vă spune că, libertatea de exprimare autentică în România este din ce în ce mai mult îngrădită, ținând cont de anumite legi adoptate în cadrul Parlamentului României. Acest fapt încalcă drastic Constituția României, prin Art. 30 alin. (1): „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile”, precum și alin. (2): „Cenzura de orice fel este interzisă.” Aceste neajunsuri trebuie să înceteze într-o țară democratică. Într-un stat de drept, respectarea libertăților fundamentale nu ar trebui să fie opțională sau supusă interpretărilor abuzive. Libertatea de exprimare reprezintă un pilon esențial al democrației, iar orice limitare a acesteia trebuie justificată clar, proporțional și în deplin acord cu principiile constituționale.

Din păcate, tendințele recente indică o restrângere progresivă a acestui drept, fie prin ambiguitatea unor reglementări, fie prin modul în care acestea sunt aplicate. O astfel de direcție riscă să creeze un climat de autocenzură în rândul cetățenilor, ceea ce contravine spiritului unei societăți libere și deschise. Este necesar ca autoritățile să asigure transparență în procesul legislativ și să consulte societatea civilă înainte de adoptarea unor măsuri care pot afecta drepturile fundamentale. În acest sens, principiile democrației participative devin esențiale, mai ales în cazul legilor cu impact asupra întregii societăți, oferind cetățenilor posibilitatea reală de a contribui la procesul decizional prin dezbateri publice, consultări și inițiative civice. Totodată, cetățenii trebuie să rămână vigilenți și implicați, pentru a-și apăra libertățile și pentru a menține echilibrul democratic. Doar prin respectarea reală a Constituției și prin garantarea libertății de exprimare putem vorbi despre o democrație autentică și funcțională. Într-un asemenea context, dezbaterea privind anumite inițiative legislative recente ridică semne de întrebare cu privire la limitele dintre protejarea valorilor democratice și restrângerea libertății de exprimare.

Unele reglementări, deși au ca scop declarat prevenirea discursului extremist sau protejarea unor categorii sociale, pot genera controverse atunci când formulările lor sunt percepute ca fiind prea largi sau susceptibile de interpretări. Mai mult, astfel de situații pot conduce la îngrijorări legitime în rândul cetățenilor, care se tem că exprimarea unor opinii, chiar și în mod critic sau dezbaterile pe teme sensibile, ar putea fi limitate sau sancționate. Într-o democrație consolidată, este esențial ca legislația să fie clară, precisă și aplicată în mod nediscriminatoriu, pentru a evita orice formă de abuz sau autocenzură.

Este important de subliniat că echilibrul dintre combaterea discursului care incită la ură și protejarea libertății de exprimare este unul delicat. Astfel, orice măsură adoptată trebuie să respecte principiile proporționalității și necesității, astfel încât să nu afecteze drepturile fundamentale mai mult decât este absolut necesar. În acest sens, atunci când cadrul legislativ este formulat într-o manieră prea largă sau ambiguă, există riscul ca aplicarea sa să depășească scopul inițial, generând percepții de restrângere excesivă a libertății de exprimare și descurajând dezbaterea liberă într-o societate democratică.
În final, o societate democratică sănătoasă se bazează pe dialog, pluralism de idei și respect reciproc. Încurajarea dezbaterilor deschise și protejarea dreptului la opinie reprezintă factorii esențiali pentru progresul social și pentru consolidarea statului de drept.