03/2026 -LILIANA POPA

Volumul Niculina Croitoru, structurat în două capitole tematice sunt interludii lirice spre orizonturi nedefinite sub furtuni sau lovite de vânt, încărcate de metafizica neliniștii existențiale.
O poezie de conceptualism, de referențialism și lirism în care anotimpurile poetei devin alegorice, suave personaje învăluite în metafore: în așteptarea primăverii, a zilelor cu nopți egale, viziunea primăverii este pictată cu vârful peniței sau a unei pensule realizând o imagine plastică și cu vârful cuvintelor gândul fugar ce fuge spre un personaj imaginar (sau nu) ce va “să se întoarcă precum păsările călătoare”.

Îi văd tălpile goale prin copaci
Mă bucur văzând a câta oară
Senin, în locul norilor copaci !

Înveșmântată în primăvară, cu bagajul de vise la subsioară pleacă pe alt drum neales de data asta cu hotărârea eliminării minciunii. În poezia sa anotimpurile se mișcă repede, dar există și o mișcare continuă a ideilor….

Nu mai primesc minciuna la masă
Deși se îmbracă în curcubeu,
Se scaldă în apă mlăștinoasă
Căutându-și adesea UN TROFEU.

Aparent visătoare ruptă de realitate Nina Croitoru are realitatea covârșitoare sub gene dar merge cu retina doar până acolo unde retina scriitorului vrea.

Dincolo de fluxul amintirilor se desprinde o seninătate abstractă ce răzbate emergent, poeta devenind mijlocitor între zei și oameni, spontană, imprevizibil.
Înlocuiește cuvinte cu conotații negative, cu cele de ea alese cu semnificații pozitive, realizând eufemisme nepastișate.

Imagine: arhiva SJA

Nina Croitoru împarte culorile suave și terne la margini de abis, în ungherele golurilor, încrustându-și așteptările în cuvinte, ascunzând gândurile în cuiburi de vise, lăsându-le apoi să zboare.
Nina Croitoru realizează imagini picturale cu pana scrisului, visele ei, adormite pe nisip, visele în culori, macii însângerați ai verii arzând se scufundă în culori, marea de verde a naturii în primăvară, totul te face să vizualizezi poemele.

E atâta risipă în cer și pe pământ
Dacă faci un pas te poți scufunda în culori
Cum să cuprinzi atâta minune în cuvânt ?
Cu fire de suflet, legi scara până la nori !

Niculina Croitoru scrie cu o mare bucurie amestecată cu tristeți, cu sfială, cu smerenie dar cu emergență creatoare.
Conceptele în jurul cărora versifică sânt OMUL, sufletul dar mai ales liantul care leagă tot și anume iubirea. Conceptele sale sunt într-o relație de interdeterminare ubicuă. Și totul curge într-o succesiune de …imagini ale timpului. Timpul, spațiul devin atemporale, sunt anotimpurile poetei.
Nu are dimensiuni mistice, poeta are nemărginiri cu recuzită romantică. Eul său liric coboară din cerul înalt și se oglindește în adâncuri de mare, unduiesc pe linia orizontului o vreme…. Fiecare clipă e altfel, fuziuni cu timpul și spațiul pe care îl parcurge vrăjită, desvrăjindu-l, în universul ei de esențe.
Daimonul marilor romantici …..Poezia ei e spontană, imprevizibilă dar are esență, consistență.
Mi se pare plecată într-o aventură a spiritului său chiar în distopia creată de societatea distopică.
Poemele sale creează un status quo uneori încărcat de neliniști, ca mai apoi ieșind în afara timpului istoric, linear să își deschidă aripile, stăpânită de emoție, creând emoție.

Liliana Popa
1 april 2026