04/ 2026  TEXT, FOTO SJA

Începând cu orele 5.00 din dimineaţă, trei valuri umane cuceresc metroul din Bucureşti, îl calcă în picioare aşteptând pe peron sosirea trenului, după care se risipesc spre ieşire, spre şantierele de construcţii sau clădirile de birouri ale Capitalei: în ordinea valorii, sunt muncitorii necalificaţi, sunt calificaţii şi studioşii, respectiv- la sfârşit de tot, sunt înalţii funcţionari. Întoarcerea acasă se face în ordine inversă: revin spre casă, la peronul metroului, mai întâi funcţionarii, apoi studenţii şi la sfârşit de tot, necalificaţii. La metrou găseşti cea mai bună dovadă că, într-adevăr, care are carte, are parte.

La şantier, după o noapte cu marijuana

    La 04.45 vin doi borțoși de la firma de pază și dau jos lacătul de pe poarta metalică a Metroului. La Titan, care a fost stația preferată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu şi unde s-a injectat beton cât pentru cinci stații la un loc, primul care coboară scările spre peron este un tânăr slăbuț, la 20-22 de ani, cu mers nesigur. Este vreun ucenic de pe șantierul-gigant al Pasajului Basarabi: va coborî la staţia Basarabi și se va îndrepta spre marginea şantierului să se vâre în salopete, după o noapte de prizat marijuana. Conform directoratului Metrorex, la Titan, între orele 5.00 şi 6.00 trec vreo 250 de călători, iar între 7.00 şi 9.00 trec 5500: poporul se porneşte greu la metrou, dar şi când se porneşte, nu se mai opreşte până în Canada.

    Invazia „furnicilor”

    După ce descuie poarta cea grea, cei doi borţoşi pleacă uşor crăcănaţi spre vestiarele lor, târând lanțul lung cu care imobilizaseră grilajul. În urma lor apar primii călători: unii le zic „clăcașii”, alții „furnicile”. Sunt muncitorii necalificați care susțin șantierele de construcții, depozitele sau fabricile din București. Între orele 5.00 și 6.00, stațiile de metrou adiacente cartierelor bucureștene care nu sunt “muncitorești”, sunt aproape pustii. Sunt acele cartiere bine populate, care au “clasă de mijloc” și care au unele vile de milionari- gen Floreasca, Kisellef, Primăverii sau Lacul Tei, unde lumea se trezește mai târziu. Spre exemplu, conform Metrorex, la Gara de Nord 2 trec în medie în acest interval orar, cam cinci persoane, iar la stația Izvor, vreo 30. Dar tot începând cu orele 5.00 sosesc (primii) la metrou muncitorii necalificați, într-un cortegiu lung și lăbărțat. Majoritatea acestor oameni au fețe ascuțite, ten întunecat, stau cocoșați pe scaune, cu palmele mari strânse între genunchi. Tutunul prost, alcoolul contrafăcut și somnul pe sponci le-a stins devreme lumina din priviri și le-a umflat pungile de sub ochi. Mulți sunt tineri, îmbătrâniți înainte de soroc. Fac glume grosolane și se uită cu poftă la femeile din vagon. La ora asta din dimineață, doamnele “adevărate” ale Capitalei pe care le-ar dori ei, nici nu s-au trezit: sunt acele femei spilcuite, cu joburi la firmele multinaționale, la ambasade sau în ministere, care pilotează la piața Unirii mașini cochete și plutesc pe trotuar într-o atmosferă subțire de parfum scump.

    Ferentarii de la metrou

   Odată cu muncitorii necalificați, între orele 5.00 și 6.00 coboară în tunelul metroului și volanții cu ziare, pensionarii reangajați (care intră în tură ca portari ori oameni de serviciu) ori provincialii de la țară sau din orașele mici ce se îndreaptă cu noaptea-n cap către autogările Militari, Basarabi, Filaret sau spre Gara de Nord. Precupeţii din Mihai Bravu sau Bucureștii Noi se îndreaptă spre tarabele şi celelalte mici afaceri ale lor, în timp ce şomerii, dealerii de droguri şi şuţii din Ferentari  hoinăresc pierduţi pe peroane, încercând să găsească rapid, în îngrămădealşa de la uşa automată a trenului, noi surse de venituri. La stația-gigant de la Universitate, traficul în acest interval orar, conform statisticilor Metrorex este minim: sub 150 de călători. Trec încolonaţi zugravi, agenți de pază și de asigurări, electricieni, mici comercianți, asistente medicale, zidari, oameni fără ocupație. Cartierele “muncitorești” Nicolae Grigorescu, Vitan, Pantelimon, Crângași, Militari, Giulești, Colentina, Grivița, Berceni, Rahova, Ferentari, Titan  își deversează mareea umană spre stațiile de metrou şi mulțimea se tălăzuiește între pereţii galeriile subterane.

Vin calificaţii!

În jurul orelor 06.00 până către 7.00 încep să curgă pe scări și muncitorii calificați. Există în lumea acestor oameni o ordine prestabilită pe care o acceptă instinctual cu toții: maistrul îmbracă salopeta la serviciu după muncitor, șeful de echipă sau inginerul apar în atelier după “meseriaș”. Este ora de la care încep munca și vânzătoarele de sandwichuri, brutarii din patiserii sau cei ce alimentează automatele de răcoritoare, de snacksuri și dulciuri la Unirii, la Pipera sau Grigorescu. Vocile se înmulțesc: peste noapte, tunelul de metrou a semănat cu o catacombă. Acum a devenit o uriașă incintă acustică.

Ora 7.00: crește cantitatea de “cultură”

Între orele 7.00- 9.00 crește cantitativ “cultura generală” de la metrou: alături de muncitorii și specialiștii întârziați, încep să sosească elevii, studenții, tineretul studios sau în curs de a deveni studios, bancherii, actorii, micii patroni, funcționarii, profesorii, comercianții, pensionarii insomniaci. În vagoanele de metrou, pasagerii devin mai animați: vorbesc tare, înfulecă merdenele și covrigi, sparg semințe civilizat, în pungi. Stau față în față și se studiază furișat, perechi de ochi străpung perechi de ochi. Cei mai înstăriți dintre călători au cumpărat ziare-tabloid și privesc fix în pozele cu doamne dezbrăcate, împreună cu vecinii aflați de-a stânga și de-a dreapta. Grimasele de pe fața lor spun totul: o oră de somn în plus le-ar fi redat optimismul. Alături, cei doi paznici din tren cască. Este momentul când începe să se umple și Centrul orașului. Cea mai mare încărcare în călători la metroul Capitalei o are uriașa stație de la Piața Universității, cu 30000 de oameni pe zi. În acest interval orar, la Universitate se perindă aproape 12000 de persoane.

Ora 10.00: soseşte Criza la birouri

După orele 9.00, până spre 11.00, încep să curgă spre serviciile lor, clienții sau angajații firmelor multinaționale, jurnaliștii, angajații de la instituțiile diplomatice sau din ministere, trepăduşii de la organizațiile non-guvernamentale, vânzătoarele din magazinele de lux. Cum încep Bucureştii ziua de muncă? Cu ochii în soare, să nu se vadă prea bine ce ai de lucrat. Funcţionarii cu mape de firmă se îngrămădesc spre blocurile din sticlă şi aluminiu înşiruite de la Aviatorilor până spre Pipera şi mai departe. Unii se grăbesc, semn că îi împinge Criza pe la spate. Dacă nu ar fi ei, cu cifrele şi socotelile lor complicate, dacă nu ar fi pensionarii cu pensii umflate de corupţii sistemului la 20-30 de milioane lei vechi ca să înjure Guvernoiul că-i aruncă în foame, dacă nu ar fi sinucigaşii de la metrou (statistic, aproximativ 6-7 disperaţi într-un an calendaristic), dacă nu ar fi mizeria cruntă din unele colţuri ale metroului (nu-s bani de detergenţi), nu ar mai afla niciun reporter că lumea se află în recesiune economică. La staţia lustruită Crângaşi, care este una mai degrabă “intelectuală”, între orele 7.00 şi 9.00 din dimineaţă se perindă, înregistraţi mereu de camerele video, aproape 15000 de călători: este populaţia unui mic oraş, al cărui primar poate fi numit agentul de pază-ţăran care păzeşte intrarea.

G.B