10/2026 TRAIAN HORIA
Își fac favoruri pe banii, nervii și timpul țării: în iunie 2026, Eugen Tomac l-a dorit ministru la Externe pe Luca Niculescu într-o formulă de guvern propusă parlamentului, iar în octombrie, Luca Niculescu revine și anunță că-l vrea pe Tomac ca vicepremier (fără portofoliu, sic!, n.n.). Aflarea în treabă în România are nume și prenume („Nicușor Dan”), iar landra de curteni de la Cotroceni se agită zilele acestea ca să dea o aparență de proces democratic unei alte tentative de constituire de guvern, în țară transformată de Klaus Iohannis în „stat interimar”, neveșnica sa pomenire. În CV-iul sforăitor al lui Niculescu va staționa din octombrie 2026 o nouă funcțiune, aceea de „premier desemnat”, după alte trei tentative ale lui Dan de a instala un Executiv la palatul Victoriei: au fost Eugen Tomac, Adrian Veștea și Siegfried Mureșan. Mihai Viteazul a avut un singur prim-ministru (paloșul) și a făcut o țară, președintele Nicușor Dan are acum patru domnișori la căpătâiul unui stat muribund. În loc să pornească de la cangrena electorală numită „anularea alegerilor prezidențiale”, Dan vine periodic ca să-și prezinte, lui și națiunii, o expoziție de tipi vetuști dar pomădați care au fost și sunt parte ai Sistemului ce ține România gripată din anii ’90: pornește adică dintr-un punct unde nu are niciun sprijin. Toată lumea suspicionează că, pe umilințele unor milogi politici, există azi „elite” care guvernează statul-Colonie numit România, dar Nicușor Dan este al doilea președinte care o confirmă public: după Traian Băsescu, care a descris cum „se suge” la „Marele Licurici” (Statele Unite), vine Dan care anunță că prezența unui anumit partid parlamentar la guvernare „ar afecta relația României” cu „partenerii externi (sic!, n.n.), iar „investitorii” (sic!, n.n.) i-au transmis că „nu doresc alegeri anticipate” (prezumtiv suveranul Franța). Un astfel de om (nota bene, „om politic”) vine să prezinte românilor „propuneri” de prim-miniștri, Marele Licurici tocmai a fătat o turmă de licurici mai mici, iar igiena funcției de șef de guvern la români a decăzut sub orice limite sanitare. Luca Niculescu a încăput simplu și firesc în jobenul prezidențial. A fost „jurnalist” la centrale faimoase ale „progresismului” precum DIGI, RFI România și a făcut emisiuni la TVR, această cameristă de lux a tuturor Puterilor care s-au succedat pe Dâmbovița. A primit un morman de decorații fără să se cunoască dacă ele sunt reflecții ale unei stări de bine și sănătate pentru politica României. S-a văzut mai târziu că ele sunt simple tinichele, prin declarațiile de vasalitate ale lui Nicușor în fața „creditorilor”, prin anularea unor alegeri libere, prin alte multe „accidente ale democrației” post-decembriste. Niculescu fost un favorit și un răsfățat pe relația cu Franța, o țară care a fost dată afară în șuturi din fostele colonii africane și care și-a reinstalat colonialismul modern la București, prin idioți utili dar solemni din PSD-PNL-USR. Parisul a fost acuzat de implicare brutală în schimbarea rezultatelor electorale din România și nu prin târgoveți, ci prin proprietari de siteuri social-media precum Telegram. Nu ne-am așteptat ca Luca Niculescu să protesteze la astfel de ingerințe care n-au nimic a face cu litera și spiritul Democrației. Așa cum nu ne-am așteptat ca Luca Niculescu să fie dorit la Cotroceni ca prim-ministru. Spre deosebire de noi, „creditorii externi” ai lui Nicușor Dan s-au așteptat la această numire.