23/02/2026 – CONFERENȚIAR UNIVERSITAR DOCTOR IRIMIE EMIL POPA
DREPT LA REPLICĂ privind Memoriul primarilor din Apuseni pentru demiterea președintelui Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România
În sfârșit, zilele trecute, am văzut că o parte din primarii din Munții Apuseni, considerând că, probabil, au rezolvat toate problemele comunităților lor, s-au apucat de semnat, încolonați, ca la un semn. Iar semnul și încolonarea, aceeași de două zeci și șase de ani, a funcționat, parțial.
Aceiași primari care, în citirea și aplicarea unui legi și a unei ordonanțe, mai ieri, au fost încolonați după același model, votând, împotriva intereselor cetățenilor din comunele care, cu vremelnicie le oferă casă și mai ales masă regească.
Dar, metodic, încerc să răspund ca urmare a lecturării și interpretării unui text care nu respectă regulile unei compuneri, așa cum am învățat-o la școala generală din satul meu, neavând introducere, cuprins și nici încheiere. Din devălmășia lecturată, am încercat să extrag ideile principale, să deslușesc logica unui asemenea demers. Sper ca răspunsurile la aserțiunile primarilor semnatari, să urmeze spiritul și litera unui memoriu care îndeamnă obsesiv la ”demnitate și onoare” sintagme rostogolite în textul remis presei.
Câteva considerații generale, prealabile se impun a fi enunțate, relative la acest demers de asumare a unui text de către primarii semnatari.
În primul rând, prin acest demers, autorul textului, asumat de către primari prin semnătura domniilor lor, încearcă o intoxicare a cititorilor, acreditând teza conform căreia, subsemnatul i-aș fi catalogat pe moți ”ca fiind „drujbari”, respectiv cei care ar fi tăiat ilegal pădurile și s-au îmbogățit prin fapte ilegale”, că moții sunt „hoți de lemne”. Aserțiuni tipice unui limbaj milițisto-politic de intoxicare, nimic mai mult. Pentru a clarifica acest aspect, doresc să transmit domnilor semnatari ai așa-zisului memoriu următoarele:
Am făcut și fac o distincție extrem de clară între doi termeni, reprezentați de tot atâtea cuvinte: moț și hoț. ”Moț” și ”hoț” sunt doar în relație de paronimie, sensurile cât se poate de clare. Vă înțeleg că încercați, prin diversiune, asmuțirea moților, tot mai puțini și mai năpăstuiți, asupra subsemnatului. Rămâneți pe pace, moții au gustat din ”fentele” aplicate în decursul timpului, de către partidele pe la care tot domniile voastre ați migrat , pe parcursul a peste trei decenii de ”demnitate și onoare”, care le-a fost servită. Cât despre hoți și mai ales hoțiile săvârșite, este cel puțin ridicol să veniți acum și să spuneți că nu au existat. Ba da, domnilor primari, prin ochii mei și nu numai ai mei, Țara Moților se stinge încet, încet. Satele pustiite și tinerii plecați, tot mai mulți, sunt dovada faptului că bogățiile acestei regiuni au fost destinate numai unora, cei pe care, da, fără rezerve, îi numesc ”hoți”, marea masă a populației, resemnată, fiind pusă în situația de a migra. Iar migrația, întreținută de inechitatea de rit feudal, pe care cel puțin ați tolerat-o, dacă nu cumva ați stimulat-o, este aici, pe Valea Arieșului, precum o hemoragie, încă, puternic sângerândă.
De asemenea, domnilor primari, am detestat și detest folosirea în sens peiorativ a unor termeni care desemnează orice categorie profesională, aidoma unui ”personagiu” de la care o bună seamă dintre dumneavoastră ați luat lumină, numindu-i, pe românii care au plecat la muncă în străinătate, drept ”căpșunari”. Simpla prezentare a unei înregistrări podcast, în care am vorbit de hoții de lemne” cu un text de prezentare aparținând proprietarului platformei (podcast), care conținea și termenul ”drujbar”, este încă o dovadă a faptului că ați semnat un text fără a cunoaște realitatea. În popor se mai spune că ” A semnat ca primarul!”. Așa ați făcut și domniile voastre de această dată: ați dat cu pleivazul ca primarul ( ca nu cumva să credeți că este ceva de rău: pleivaz = creion).
În al doilea rând, cel puțin până acum, de câțiva ani încoace, de când am început să fiu abuzat sistematic, cu ”onoare și demnitate” de către unul dintre semnatarii acestei scrisori cu statut de memoriu, tot ceea ce am susținut la adresa stării de fapt de pe Valea Arieșului, am făcut-o din postura de persoană fizică, nicidecum din cea de președinte al vreunei organizații, rețineți, subiect de drept privat, nicidecum de drept public. Că ați fost obișnuiți ca nimeni să nu reacționeze la fărădelegea din Apuseni, asta este altceva și totodată singura explicație că acum, cu forcepsul, v-ați încolonat într-un demers ”firesc”, împotriva unuia care v-a a deranjat liniștea patronilor spirituali, care v-au fost baci din cele mai vechi timpuri postdecembriste. Când voi vorbi de la tribuna vreunei structuri de conducere a asociației patriotice despre care facem vorbire, eventual, puteți constata că am realizat acest demers, dar nici atunci și nici acum, nu aveți căderea de a servi lecții unor persoane care nu fac parte dintr-o instituție publică, nefiind alese de către domniile voastre și nefiindu-vă subordonate.
În al treilea rând, domnilor edili, limbajul administrativ, de ținută, nu se pretează unor exprimări teatrale, vădit manipulatoare, care să invoce elemente sensibile din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, autorul textului pe care l-ați semnat, recurge la astfel de ”figuri de stil” de o precaritate intelectuală gravă. Citez din scrisoarea domniilor voastre: „Crăișorul Munților” s-ar răscoli în mormânt la Țebea știind că cel care ar trebui să-i onoreze memoria și să apere drepturile moților este de fapt un călău public care le denigrează imaginea pentru a-și cultiva propria imagine, vanitatea și dorința de mărire”. Doar atât s-a putut? Textul asumat de dumneavoastră, jalnic, cu tente de subcultură, sper, nu este pe măsura administrației ”performante” pe care o faceți în localitățile unde ocupați funcția de demnitate publică, cea de edil.
Trecând la considerațiile pe fond privind textul scrisorii, mai precis, ajungând la focul mistuitor care v-a mânat în acest demers, doresc să precizez următoarele:
Întâi de toate, ca să fie foarte clar, nu vreau să fiu vreodată precum domniile voastre, nici ca poziție, nici ca demers punctual-încolonat în semnarea de memorii extrem precare ca mesaj. Am pretenții mai mari, la adresa propriei persoane.
În al doilea rând, da, la cât efort a depus autorul rândurilor, iscălite de către domniile voastre, merită să-mi cer scuze. Iată scuzele mele:
Îmi cer scuze, pentru faptul că am ripostat la spusele unui edil, de pe Valea Arieșului, care, la zilele comunei, spunea, euforic, cum că domnia sa închide două plângeri penale, alții deschid patru;
Cu iertare să-mi fie, tot mie, că primari de pe Valea Arieșului își dau lucrări unii altora prin intermediul firmelor nevestelor;
Să nu vă fie cu bănat, pledez vinovat, pentru faptul că firme ale unor neveste de primari lucrează, în comună, în subcontractare la firme care au contractat lucrări în comună cu soțul-primarul localității;
Scuzele mele, se adresează, acelor primari care au pe suprafața comunei balastiere și cariere clandestine;
Iertare, fie-mi, față de acei primari care cu firmele nevestelor, subcontractând lucrări la conducta magistrală de apă și care pot să devalizeze un monument istoric: Mocănița;
Iertări, adresez primarilor de pe Valea Arieșului, copărtași la devalizarea Liniei Mocăniței și construirea pe ecartamentul său a unor construcții ilegale, de la bodegi, hale, spălătorii auto, depozite, stații de benzină, case, cotețe, etc. în imediata proximitate a DN 75;
Scuzat să-mi fie, că primarii de pe Valea Arieșului realizează lucrări cu firme de construcții ale unor foști abonați la raderea versanților din Apuseni, acum conectate la banul public și fărădelege;
O mare iertare, cer acelor primari pe care Auditul Curții de Conturi i-a identificat cu lucrări neefectuate dar decontate prestatorilor;
Cer iertare primarilor care au renunțat la proiectul de canalizare. Tuturor, iertați-mă, eu sunt vinovat că materiale fecale și ape uzate ajung, in majoritatea situațiilor, în Arieș, fie cu vidanja, fie cu ”rețeaua” de șanțuri comunale;
Scuzați-mă, domnilor primari, din cauza mea și numai a mea, nicio localitate de pe Valea Arieșului nu îndeplinește standardele legale pentru a fi declarată stațiune turistică;
Cu clemență și indulgență, domnilor primari, să mă iertați, dar ați ajuns să construiți drumuri în alte județe, fără autorizații, să tolerați construcții tăiate de limita administrativă dintre județele Alba și Cluj;
Scuzați-mă, domnilor primari, pentru drumurile rupte cu camioane coborâte cu supratonaj din munte, chiar din județele vecine, care au făcut praf carosabilul și pe care nu le-ați văzut. Precum nici defrișările ilegale nu le-ați văzut;
Mă fac vinovat și regret că ați fost capabili să răscoliți osemintele unor eroi români, cu buldozere de mare putere, la locul numit La Morminte, fără descărcare arheologică, fără păsare.
Unde oare ați fost când prin cadastrare v-ați bulversat propriile localități, Horea și Lupșa și mai mult decât atât? Unde ați fost când DN75 nu mai era practicabil pe Valea Arieșului?
Domnilor primari, doar orbul nu vede, doar surdul nu aude, doar rău intenționaților nu le pasă de drama unei zone minunate din România, ajunsă într-o decădere care frapează pe orice străin care calcă în ținuturile noastre. În loc să fiți parte din soluție, ați ales să jucați ca parte din problemele cu care moții se confruntă. Vă aștept să dialogăm, atunci când vă veți isprăvi lucrarea întru binele localnicilor din comunele dumneavoastră. În plus, cu mine, sau cu oricine altcineva, textele, pe care le semnați ”în orb”, ar trebui să vă fie redactate nu pe post de manifest politic, eu nedorind să fiu, vreodată, precum domniile voastre, sub nicio nuanță.
Acest text este scris și semnat de către subsemnatul, Irimie Emil Popa, cel care pentru domniile voastre, conform afirmațiilor pe care le-ați semnat, sunt un simplu ”călău”, același care, direct și nemijlocit, a întins o mână de ajutor unor comunități din care și o parte dintre dumneavoastră faceți parte și pe care le reprezentați.