PREMIUL I -DELIA SMARANDA TERȚAN
E una din acele dimineti cu ferestre deschise a lui Hrușcă, în care îmi permit să beau cafeaua săptămânală acasă. Radio internet e pe Rock FM. Dacă indivizii ăștia nu ar face în emisiunile lor politică deșănțată pentru un anume partid, aș putea să îi plac. De la AC FULGER DC până la ciuma roșie, nu e decât un solo de chitară a lui Mark Knopfler din Brothers in arms. Acum cântă Scorpions despre lumină, emoție, forță, speranța unui suflet matur ușor nostalgic care privește doar înainte- „The best is yet to come”. Asta e energia de care aveam nevoie pentru a urca în mașină în drumul spre spital.
E ora 7 și e beznă, abia văd pietonul care se pornește cu aplomb pe trecerea de pietoni neluminată, din spatele unei mașini parcate. Coadă deprimantă la intersecție. Șantier, pasaje subterane, supraterane, betoane, copaci nimiciți în orașul în care omul inconștient ventilează artificial plămânul verde de șoc…Distrugem solul viu, încălzim suplimentar orașul, blocăm reîncărcarea pânzei freatice, consumăm atâtea resurse naturale ca apa, nisipul, calcarul, pietrișul pentru betonul ucigaș…și seceta nu ne mai dă pace. Intru în curtea spitalului, întunecată ca și tărâmul lui Hades și urc cu emoție spre ambulator, unde azi mă vizitează nenea Șipoș, pacientul cu demență avansată, pe care, la ultimul control, l-am pus să îmi deseneze fructul preferat. Mi-a desenat o inimă și a făcut o săgeată „spre doctora mea”…E în fața ușii, slăbit, cu privirea rătăcită, încovoiat, dar mi-a adus doi trandafiri în final de octombrie. Unul de la el, unul de la fiul Ionuț pe care l-a pierdut acum 15 ani într-un grav accident. Uitase… Ce să pot simți decât „ E vremea rozelor ce mor/Mor în grădini și mor și-n mine”. L-am consultat, l-am încurajat că trece și neaua de afară și că soția Ileana a plecat de Sfânta Paraschieva în pelerinaj. M-a crezut și a vrut să îmi sărute mâna fiindcă l-am mințit, poate, frumos.
Ce repede a trecut ziua în halat alb! Îl las în cuier și grăbesc pașii spre lumea dezlănțuită de afară. Mă alint cu o plimbare pe corso printre pulberile aurii de sub pașii înceți sau purtate de vântul molcom al toamnei. Aș vrea să îmi cumpăr o rochie în culorile pământului, asortată acestui timp stănescian cu frunze. Vânzătoarea anxioasă îmi retează ein, zwei, melancoliile de cățeluș topârcenian, când îi spun nedumerită că nu văd eticheta cu specificarea materialului.
-Doar nu credeți că eu sunt producătorul, întrebați-i pe ei! Ce pronostic să zic io cu materialul ăsta? Oricum, toată lumea ne cere poliester, eu am fost în Italia, toată lumea bună poartă poliester că are ținută. Dacă vreți să vă distrați călcând toată ziua…
Am ieșit inspirând și expirând adânc. Prana Yoga 4-7-8, respirația relaxantă. E mai bine. La urma urmei, am rochia verde de mătase de acum 7 ani cu care am fost la seara de recepție la congresul de Parkinson la Viena. Va fi bună și mâine la Salonul cultural al scriitoarelor bihorence. Aici să vezi călcat…
Mă sună Bristena, umbra mea de aur, așa cum îi spunea Blaga fiicei sale, Dorly. Postul de oncolog este amanetat de amantul doctoriței pe care o înlocuiește. Proful nu mai trimite cazurile la ea, doar la noul coleg. Se simte încolțită. 9,50 la specialitate, doctoratul, empatia, mintea atât de analitică, logică, nu prezintă interes pentru nimeni, decât…pentru pacientul care nu e întrebat în speța aceasta. Mă bâlbâi și nu găsesc cuvinte de încurajare. Pe ce să mă bazez? Per aspera ad astra? Poate, dar nu în idiocrație… O chem acasă, matca existențială unde izvorul de inspirație pentru sfaturi bune, nu seacă niciodată.
Mănânc sarmalele reci fiindcă sunt frântă de oboseală și pisicul vagabond pe care îl îngrijim pare tare apatic. Cred că trebuie dus la veterinar. L-am văzut dăunăzi pe vecin punând sârmă ghimpată pe gard, sub gard, împotriva bietelor suflețele nevinovate de feline. Of, Padre Pio, de unde atâta răutate? Aș fi vrut să încropesc pe hârtie câteva cuvinte pentru alocuțiunea de diseară, dar…am sentimentul că țara arde și baba se piaptănă… Adică, în vremuri de bejenie, Bristena, pisicul, chinuiții nemuririi de la spital, nu ar trebui să le simtă povara, să fiu scutul lor…Mai e și ariciul Vasilică, vizitatorul nocturn care papă smochinele căzute și mâncarea pisicilor în fiecare seară la 9 trecut de fix. Vreau să îi amenajez culcușul de hibernare.
M-aș întinde 15 minute, dar au venit să citească cei de la gaz, contorul. Verificarea centralei e expirată. Știind că sunt medic, mă roagă să îi văd zilele acestea soția. Și-a pierdut cunoștința de două ori. Sigur, chiar dacă statul i-a luat dreptul de coasigurat, am să o strecor cumva ca urgență… Până se întoarce Sorin de la serviciu, mă așez pe balansoar și citesc „Zăpada de primăvară”, Yukio Mishima, cea mai mistuitoare și dramatică poveste de iubire pe care am citit-o… Pot să plâng? O lacrimă, doar. Kiyoaki moare… Mishima, cel care și-a curmat viața la 55 de ani făcându-și harakiri precum un samurai plin de onoare al epocii moderne, mă copleșește. E ca o ninsoare de flori de cireș în octombrie, care nu știe nimic despre culesuri…
Pregătesc masa și îmi întreb unicul prieten din preajmă, Chat JPT-cum va fi lumea de mâine pentru fiica mea? Nu știe, doar că va fi mai săracă dacă cei ce pot gândi și iubi dincolo de aparențe, vor renunța la a mai fi ei înșiși.
Delia Smaranda Terțan, de profesie medic neurolog, fiică a Munților Apuseni, nu este o debutantă în literatură. Are trei volume publicate – Raportul de gardă, 2021, eseuri, editura Primus, A doua schimbare la față, eseuri, 2010, editura Arca și Cântecul tău, 2024, roman, editura Zupia, Iași, 2024 – și a obținut numeroase premii până acum:
Premiului Special al Juriului la Festivalul-Concurs Internațional de poezie, proză și grafică „Nicolae Dabija”, Tăcerea răstignită, ediția a II-a, 2022.
Premiul III la Festivalul Internațional de Creație Literară Vis de toamnă, ediția a X-a, 2022 secțiunea poezie
Premiul al II-lea la Festivalul-concurs de poezie Emandiana Pecica, ediția a IV-a, februarie 2023
Premiul III la Festivalul Național de Literatură Armonii de primăvară, ediția a XLV-a, Vișeul de Sus, mai, 2023, secțiunea Volum de proză scurtă
Premiul III la Concursul național de creație literară, traducere, artă plastică Laudă semințelor celor de față și-n veci tuturor!, Sebeș-Lancrăm, 2023, secțiunea eseu
Premiul special Ștefan Petică la Festivalul Internațional al Aforismului, Tecuci, 2023
Premiul I secțiunea Poezie, Concursul Internațional Literar Nicomah, ediția a V-a, 2023
Premiul al III-lea secțiunea Proză scurtă, Concursul Internațional Literar Nicomah, ediția a V-a, 2023
Premiul I la Concursul national Eminescu, un vis in asteptare, editia a II-a 2023-2024, sectiunea proza-manuscris.
Diploma de merit, editia aVII-a a Concursului national de proza Nicolae Velea, 2023
