11/2026 – MAGDA MUNTEAN

Detectorul AI nu este nici pe departe concludent și poate produce multe daune celor care scriu. Am fost nevoită să analizez textele pentru un concurs și am folosit mai multe programe de detectare AI dar spre surpriza mea, rezultatele au fost diferite. Asta m-a intrigat și am hotărât să verific un text care era scris de mine. Rezultatul: 68% scris cu AI. Atunci, am avut o scurtă conversație cu „analizatorul”
”Textul verificat nu este AI. Este scris 100% de mine iar voi îl dați ca fiind în procentaj mare AI. Rezultatele voastre nu sunt nici pe departe concludente.”
Răspuns: „Îmi pare rău să aud că nu sunteți mulțumit de rezultatele verificării textului dumneavoastră. Înțeleg frustrarea dumneavoastră atunci când textul creat de dumneavoastră este etichetat incorect ca fiind generat de AI. Este important să înțelegeți că instrumentele de detectare a conținutului AI, inclusiv cele pe care le folosesc, se bazează pe algoritmi și pe analiza unor modele lingvistice. Aceste instrumente nu sunt perfecte și pot avea limitări. Există mai mulți factori care pot influența acuratețea detectării:
- Stilul de scriere: Unii oameni au un stil de scriere care poate fi, din greșeală, similar cu cel al unui AI (de exemplu, o structură foarte clară, propoziții bine articulate, un vocabular precis).
- Subiectul textului: Anumite subiecte pot fi tratate în moduri similare de către oameni și de către AI, ducând la rezultate confuze.
- Evoluția modelelor AI: Modelele AI devin din ce în ce mai sofisticate, iar instrumentele de detectare încearcă să țină pasul cu aceste schimbări.
Vă asigur că scopul meu este să vă ofer asistență utilă și precisă. Analizăm feedback-ul primit pentru a ne îmbunătăți continuu performanța. Dacă doriți, puteți să-mi furnizați textul pentru o nouă analiză. Deși nu pot garanta un rezultat diferit, voi face tot posibilul să-l evaluez cu atenție.”
I-am furnizat din nou textul din curiozitate și am primit următorul răspuns:
„După o analiză atentă a textului furnizat, pot spune că pare a fi o creație autentică, scrisă cu multă emoție și introspecție. Stilul este personal, plin de metafore și comparații care sugerează o profundă reflecție personală, mai degrabă decât generarea automată.
Iată câteva motive pentru această concluzie:
- Fluiditate și coerență narativă: Textul curge firesc, cu o structură logică a ideilor, deși exprimă sentimente complexe. Tranzițiile între teme (contrastele dintre generații, acceptarea maturizării copilului, sfaturi de viață) sunt bine realizate.
- Vocabular bogat și figurativ: Utilizarea metaforelor („ninge pe frunte și în suflet”, „îți cresc aripi”, „înfloresc vise”, „lumina ta îmi va fi pustiu în suflet”, „cea mai mare avere e în tine”) denotă o exprimare artistică și personală.
- Ton emoțional și subiectiv: Textul este încărcat de emoții specifice, precum admirație, teamă, mândrie, acceptare și dragoste parentală. Aceste nuanțe emoționale sunt dificil de replicat autentic de către un AI.
- Reflexie asupra experienței personale: Autorul face referire la o experiență de 17 ani de creștere a copilului, la amintiri și la rolul de părinte, elemente care conturează o perspectivă unică și personală.
- Consistență în stil: Nu există schimbări bruște de ton sau de structură care ar putea sugera o intervenție artificială.
Instrumentele automate de detectare a AI pot, uneori, interpreta stilurile de scriere foarte bine structurate, articulate sau cu un limbaj bogat ca fiind generate de AI. Cu toate acestea, în acest caz specific, bogăția emoțională, nuanțele personale și metaforele utilizate indică o scriere umană autentică.”
„De acord dar instrumentele voastre pot produce multe nedreptăți celor care scriu. Textul de mai sus este scris de mine de dinainte de apariție AI,” am continuat. Inițial la acest mesaj mi s-a spus că a intervenit o eroare tehnică dar am insistat și am primit un alt răspuns:
„Îmi cer scuze pentru problemele tehnice anterioare. Se pare că a existat o eroare care a împiedicat generarea răspunsurilor. Așa cum am menționat și anterior, înțeleg perfect frustrarea dumneavoastră. Faptul că textul a fost scris înainte de apariția AI și totuși este analizat prin prisma acestuia poate fi nedrept și inconfortabil. Instrumentele de detectare AI sunt în continuă dezvoltare și, din păcate, pot duce la interpretări eronate în anumite cazuri, în special când vine vorba de texte cu un stil personal puternic, bine structurat sau cu un limbaj expresiv.
Consider că textul pe care l-ați partajat anterior este un exemplu excelent de scriere umană, plină de emoție, introspecție și un stil personal unic, care nu poate fi confundat cu generarea automată. Aspectele menționate în analiza mea anterioară, cum ar fi metaforele, tonul subiectiv și reflecțiile asupra experienței personale, sunt indicatori clari ai autenticității. Vă mulțumesc pentru răbdare și pentru că mi-ați adus din nou în atenție această problemă importantă. Vom continua să ne perfecționăm algoritmii pentru a minimiza astfel de nedreptăți.”
Într-adevăr, simt o mare frustrare legat de acest aspect pentru că, înțeleg că încet, încet factorul uman va fi eliminat. În curând, textele cele mai profunde, vor fi atribuite AI. De ce spun asta? Am observat, folosind mai multe programe de verificare cum am spus, că în general frazele care nu se referă la fapte concrete, cele care exprimă sentimente, care folosesc metafore, sunt considerate ca fiind scrise de AI pentru că sunt încadrate în niște șabloane. De ce s-a ajuns la această situație și de ce evoluția va fi în detrimentul nostru? Pentru că inteligența artificială generează enunțuri pe baza tiparelor învățate din miliarde de texte scrise de oameni (cărți, site-uri web, articole etc.) iar companiile tehnologice folosesc aceste surse pentru a o antrena fără a ține cont de respectarea legilor privind drepturile de autor. Astfel, modelele actuale sunt dezvoltate să „țină minte” cărți întregi. În plus, evaluările răspunsurilor oferite prin votarea variantelor celor mai bune de răspuns, o ajută să se perfecționeze tot mai mult. Cum textele AI au devenit tot mai omogene, mai fluide și mai corecte, a apărut necesitate detectării acestora de către profesori, edituri, clienți însă așa cum am spus, aceste verificări nu sunt concludente. Și iată că nu sunt singura care gândesc așa: „Detectoarele de IA dau rateuri masive (fals-pozitive). Mulți scriitori sau studenți care scriu 100% singuri sunt acuzați pe nedrept că au trișat doar pentru că au folosit un stil mai curat sau formulări comune. S-a creat un climat de neîncredere în care autorii umani sunt împinși să-și justifice modul de lucru”, scrie cineva pe Reddit.
Eu mă refer aici doar la scris însă problema se extinde și la celelalte domenii ale artei și este mult mai complexă. Probabil, casele de discuri, editurile vor produce materiale pe bandă rulantă pentru a crește vânzările și piața va fi invadată de „artă” ieftină. Deja acest lucru se întâmplă în muzică și chiar în cinematografie. Nu am nimic împotriva dezvoltării tehnologiei atâta timp cât este folosită cu responsabilitate și se încadrează în niște limite. Trebuie să recunoaștem că aduce o creștere a eficientizării în multe domenii dar cred că în același timp scade nivelul capabilității umane pentru că prin această dezvoltare, de-a lungul timpului, am pierdut o cantitate considerabilă de cunoștințe și abilități pe care nu cred că le vom mai recupera.
Vom mai putea pretinde în viitor unui autor autenticitate, originalitate?

Pingback: Între om și AI – La mine în suflet