10/2026 – MAGDA MUNTEAN
Scena politică a lumii este asaltată în ultimul timp de evenimente care surprind, creează neliniște și nesiguranță. Europa, care timp de mai multe decenii a trăit în pace și în bunăstare este astăzi zguduită de manifestații, revolte agresive și schimbări radicale. Cei de dreapta îi învinuiesc pe cei de stânga și invers. Nimeni nu acceptă ideea că poate oamenii chiar s-au săturat de război, de austeritate, de politici care restricționează drepturi și libertăți. Sunt învinuiți tinerii, profesorii, imigranții, neo-marxiștii, naționaliștii, asistații social, muncitorii. Toți pot avea o vină, doar politicienii nu. Nimeni nu recunoaște că după începerea războiului dintre Rusia și Ucraina, situația economică a țărilor din Europa s-a deteriorat, consecință a reducerii sistematice a dependenței de gazele rusești, a sabotării gazoductului „Nord Stream” în 2022, a acțiunilor militare din Orientul Mijlociu și a blocării Strâmtorii Ormuz. Astfel, mai mute țări din UE se confruntă astăzi cu o scădere semnificativă a producției în industriile importante. În Franța, compania Michelin, unul dintre principalii producători mondiali de anvelope auto, a anunțat în noiembrie 2024, suspendarea activității a două fabrici din orașele Cholet și Vannes, care se confruntau de câțiva ani cu dificultăți economice serioase, inclusiv din cauza prețurilor energiei. La sfârșitul lui 2025, acestea s-au închis definitiv și tot atunci s-a închis și uzina siderurgică Bonpertuis, cu o istorie de 600 de ani. În septembrie 2022, uzina de aluminiu Damco Aluminium (Aldel) din Țările de Jos, singurul producător de aluminiu primar din țară, a anunțat suspendarea producției din cauza costurilor ridicate ale energiei, iar în octombrie același an a declarat faliment. Tot în Țările de Jos, compania Vynova, unul dintre marii producători europeni de policlorură de vinil și produse clor-alcaline, a anunțat planuri de închidere a complexului de producție din parcul industrial Chemelot, în iulie 2025. În Marea Britanie, guvernul a anunțat că industria chimică înregistrează pierderi din cauza dependenței de combustibilii fosili, deoarece prețurile angro ale energiei electrice sunt în continuare cu 75% mai mari decât înainte de conflictul ruso-ucrainean. De altfel INEOS, una dintre cele mai mari companii chimice din lume, a închis sau a pus în conservare mai multe fabrici din țări diferite: întreprinderi din Grangemouth (Marea Britanie), Geel (Belgia), Gladbeck (Germania), Tavaux (Franța) și Martorell (Spania). În Germania industria automobilistică a suferit pierderi importante iar concernul chimic german BASF, cel mai mare producător mondial de astfel de produse, a anunțat inițial lansarea unui program de reducere a cheltuielilor, pentru ca ulterior, în 2025 să ia măsuri radicale: disponibilizarea a 4500 de angajați, vinderea de active și închiderea treptată a aproximativ 11 instalații și linii de producție, la principala platformă din Ludwigshafen. Nici Spania și Italia nu au scăpat de efectele negative ale crizei energetice: mai multe oțelării din ținutul iberic și-au suspendat activitatea din cauza tarifelor ridicate, iar întreprinderile metalurgice și alte întreprinderi industriale și-au redus producția în orele de vârf ale consumului. În Italia, industria celulozei și hârtiei, mare consumatoare de energie, a fost puternic afectată. Numai în 2026 s-au închis șase fabrici de hârtie, iar alte aproximativ 30 (reprezentând 20% din întreprinderile sectorului) declară că se află în criză și iau în considerare posibilitatea opririi producției dacă nu scad costurile energiei.
Ținând cont de toate aceste pierderi și de faptul că depozitele subterane de gaze din UE sunt umplute doar în proporție de aproximativ 70%, liderii europeni au început să caute soluții și chiar să negocieze cu Rusia. Astfel, pe 27 octombrie, Președintele Finlandei, Alexander Stubb, și prim-ministrul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, au inițiat o convorbire telefonică comună cu Vladimir Putin menționând că acțiunea lor este în acord cu SUA și Ucraina. Bineînțeles că inițiativa acestora a stârnit un val de critici la nivel european însă cei doi, au clarificat că au vorbit în nume propriu, ca vecini direcți ai Rusiei responsabili de securitatea regională, și nu în numele întregii Uniuni Europene. Finlanda și Norvegia au frontieră cu Rusia. Ambele țări sunt preocupate de consecințele războiului asupra securității lor, a regiunii Mării Baltice și a nordului Europei. De aceea, consideră că dialogul direct cu Moscova este necesar. Ar mai fi un motiv: discuțiile planificate la Abu Dhabi, conduse de Washington ar putea decide viitorul Ucrainei fără o implicare suficientă a Europei. Chiar președintele Franței, Emmanuel Macron a afirmat că Europa trebuie să restabilească un canal direct de comunicare cu Putin. Și Meloni a susținut public ideea reluării discuțiilor la nivel înalt cu Rusia și a propus ca UE să desemneze un emisar special. Cu toate acestea, Comisia Europeană a propus un pachet de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, pentru anii 2026–2027 dar între timp suma preconizată a crescut cu încă 70 de miliarde, bani pe care Europa nu-i are. Până în octombrie 2026, UE și statele sale membre mobilizaseră împreună aproximativ 224,5 miliarde de euro în sprijin financiar, militar și umanitar iar unii dintre liderii europeni spun că nu mai sunt dispuși să susțină acest război și nici nu sunt de acord să folosească activele rusești pentru a finanța Ucraina. Ce urmează? Greu de spus pentru că Europa „fierbe” și creșterile periodice la prețurile combustibililor, nu au cum să liniștească spiritele.
