01/2026 / SORIN ALEXANDRU
După ce m-au sunat de la școală că una dintre fete… nu vrea să învețe… le-am chemat pe amândouă la o discuție. Le-am întrebat care este cea mai înaltă formă de gândire. Ceva înalt, foarte înalt. Amândouă au răspuns rapid: înțelepciunea.
Le-am întrebat apoi dacă înțelepciunea își are izvorul doar la școală sau și în viața reală… din greutăți, din decizii, din Credință. Mi-au spus clar: din viață, nu doar din școală.
Le-am cerut să-mi spună dacă există oameni “înțelepți” în școala lor. Au spus numele unui profesor de Religie, al unuia de Fizică și, surprinzător au readus numele… mecanicului școlii: pe care eu îl știam portar. Ei erau “înțelepți” nu pentru că aveau diferite “lecții” si diferite teme pentru copii, ci pentru că nu umileau și încercau să ajute.
Atunci mi-am dat seama de un lucru:
notele copiilor mei sunt, de multe ori, notele profesorilor lor. Ele arată nu doar știința copilului, ci și modul cum a fost tratat, încurajat sau… descurajat. Ariana și Anastasia nu spun mai multe despre școală, pentru a nu avea probleme, inclusiv cu femeia de la pază.
Fetele tatii, dacă voi aveți capacitatea să vedeți oamenii “înțelepți”, nu trebuie să mai fiți supărate pe profesori. Mai târziu, poate și ei vor ajunge la nivelul de a recunoaște potențialul unui elev: se știe, e vai de profesorii care nu recunosc notele date de elevi.