PRIETENIE, DULCE CUVÂNT

12/2025 – MONICA ANDREEA ENACHE

Când merg adesea pe stradă mă uit la oamenii pe lângă care trec şi mă tot întreb câţi dintre ei ar putea să-mi fie prieteni. Însă uneori mă uit foarte atent şi nu-mi place abolut deloc ceea ce văd: priviri foarte răutăcioase sau priviri umbrite de întunecimea gândurilor profunde care le străbat ochii. Atunci mă întreb oare este mai bine să fii atent la privirile trecătorilor sau este mai bine să fii total distras de ceea ce ai în jur. Şi tot eu
îmi răspund că prefer să înfrunt şi acele priviri care poate nu-mi plac, dar care mă fac să
simt că sunt între oameni vii, care-şi trăiesc sentimentele intens, au atitudini sau suferă
din anumite motive, decât să trec nepăsătoare printre potenţiali prieteni sau să pierd
privirile pline de candoare ale celor care emană atâta frumuseţe interioară.
Prietenia este un dar foarte scump inimii mele pentru că este o altă formă de iubire
pe care o cultiv cu cei din jurul meu şi poate cu persoane care nu-mi mai sunt aproape
fizic, dar care au rămas prieteni în sufletul meu pentru că îi iubesc în continuare.
Deşi multe prietenii s-au dovedit a fi false iubiri din partea prietenei sau prietenului
meu, totuşi continui să am alături oameni minunaţi, care-mi dovedesc în fiecare clipă că
iubirea necondiţionată există şi încă este foarte puternică.
Continui să investesc mult în prieteniile mele mai vechi şi mai noi, dar cu mult mai
mult discernământ decât o făceam cu ani în urmă, când trimiteam raze de iubire către
prea multe persoane, uitând să mă preţuiesc pe mine însumi.
Ori nici uitarea de sine nu este soluţia bună pentru că te determină să-i pui pe
ceilalţi înaintea propriului suflet, care îşi are şi el cerinţele lui în raport cu tine.
Într-o prietenie adevăratele sentimente nu se cântăresc, ele se dăruiesc pur şi
simplu fără limitări şi fără evaluări inutile, invidie, gelozie sau subestimarea anumitor
situaţii şi fapte nu-şi au locul în marea iubire pe care o emană dulcea prietenie.

Mulţi oameni pe care i-am întâlnit au reuşit, prin comportamentul lor impulsiv şi
intimidant, să mă determine să mă închid în mine, închizând odată cu sentimentele mele
reale şi o poartă către o adevărată posibilă comunicare. Ori aceşti oameni mi-au fost de
cele mai multe ori mai utili decât acei aşa-zişi duşmani pentru că au scos din sufletul meu
acele umbre care nu-mi plăceau în propria mea oglindă. Ei m-au învăţat să mă şlefuiesc
zilnic în fruntea tuturor prietenilor mei care mă criticau din când în când.
Chiar dacă pare ciudat la prima vedere, totuşi aceşti oameni care au inhibat în mine
cele mai alese calităţi şi sentimente, au reuşit mai mult ca orcine altcineva să mă
determine să privesc adevăruri dureroase în faţă… acele adevăruri care vizează sufletul şi
gândirea mea în raport cu prezenţa unor oameni care nu mă agrează…asta nu înseamnă
nimic…eu tot aceeaşi fiinţă iubitoare trebuie să rămân…. nicidecum să mă transform în
femeia cu priviri tulburi pe care eu însumi le ocolesc la ceilalţi când le zăresc.
Deci şi reversul prieteniei poate fi util celui care vrea să facă studii aprofundate
asupra psihologiei proprii şi să se autoanalizeze. Pritenia poate fi însă cea mai utilă
oglindă pentru mine deoarece ea îmi oferă atât lumina zilelor însorite cu bucuria armoniei
şi a înţelegerii, cât şi întunericul zbuciumului interior determinat de conflictele apărute
între mine şi persoana care îmi este prietenă.
Eu nu concep o pritenie adevărată fără pocalul dulce – amar al criticii şi al
dezaprobării fiindcă fără el am avea un fals ecou al unei false iubiri. Nu există conflicte
între prieteni care să nu-şi dovedească mai târziu utilitatea şi influenţa pozitivă asupra
gândirii, atitudinii şi nu în ultimul rând al iubirii noastre pentru cei de lângă noi.
Conflictele sunt absolut necesare creşterii noastre spirituale, creşterii noastre
umane şi nu în ultimul rând creşterii noastre alături de cei de lângă care vieţuim, nu
existam pur şi simplu.
Oare prietenii mei nu văd în mine aceeaşi lumină pe care o văd eu în ei atunci când
îi privesc fără a rosti nici măcar un cuvânt? Oare iubirea mea împărtăşită îşi găseşte ecoul
adevărat în sufletul celor pe care îi preţuiesc şi respect uneori mai mult decât o fac cu
mine însumi? Admiraţia mea totală a apărut de fiecare dată când persoana de lângă
mine a dovedit că rezonează cu un grad înalt de iubire dezinteresată şi cu un grad
mare de dăruire faţă de semeni. Aşa mi-aş dori să fiu şi eu percepută de cei din jurul
meu, dar adesea fac greşeli şi mă abat fără să vreau de la drum.
CE SĂ-I FACI…ACEASTA ESTE CALEA DIFICILĂ A PRITENIEI
ADEVĂRATE … DIN TOATE GREUTĂŢILE ŞI ERORILE COMISE ÎNVĂŢĂM SĂ
FIM MAI BUNI, MAI ÎNŢELEPŢI ȘI MAI SPECIALI ÎN RAPORT CU SUBIECŢII
IUBIRII NOASTRE.