PATRU ZILE
TRAIAN HORIA Când vei veni am să te-aștept în vremurimai vechi decât iubirile ce-au fostVoi tremura puțin precum tu tremuriNe vom atinge vag și fără rost Și vom urca pe scări spre timpuri goaleCu vise pârjolite de-așteptăriDe la pământ ne-om îndrepta spre SoareȘi de la Soare vom pleca spre mări Vom locui marin, ciudat, destul de tragicÎntre fiori și crudă-nfiorareNe-om scufunda între uman și magicÎn stranii exerciții de-adorare Pe plaja timpului de-atunci și de-altădatăVom merge-n alge pentru secerișȘi vom avea bizar o navă eșuatăIar Marea ne va fi acoperiș Când vei veni am să-ți aștept iubireamai veche decât cele ce s-au dusVoi fi bătrân, voi ști și despărțireaCăci Răsăritul vrea mereu Apus Dar de-ai sosi cu sarea uitatelor idileDin febra care n-are niciun leacVoi ști c-am fost iubitul tău de patru zileIar tu ai fost iubirea mea pentru un veac.