01/2026 – DORIN CROITOR
“Bukowski by Night” sau despre etilismul elitist și marea metaforă
Să-l aduci pe scena unui teatru pe Bukowski este ca și cum ai vrea să faci bibliotecă școlară dintr-o cârciumă insalubră. Asta implică un risc enorm, și poate da viață, ori un spectacol genial, ori un eșec răsunător.
Depinde ce cărți aduci, ce băutură pui pe raft, și ce oameni îți întră în “stabiliment”.
În seara aceasta băutura a fost destulă, cărțile alese, iar oamenii care au intrat, de o sensibilitate dezarmantă. Și aici este meritul unei adaptări unice și al unei regii mlădioase, asigurate de Radu Aldulescu și Alina Hristea.
Nu ar fi Bukowski singurul scriitor la care viața se confundă cu opera, dar din umila mea știință, este printre puținii la care viața vizând sordidul se confundă cu o operă atingând genialitatea, alchimie rară.
Ce-am reușit eu să văd, într-o sală rece de-mi venea să-i smulg lui Karl Baker (actor poet sau poet actor, la fel de bun) una din numeroasele sticle din “rolul principal”, m-a ajutat să înțeleg o operă pe care sincer am aruncat-o cu aceeași furie cu care o căutam de multe ori chiar a doua zi. Ca să-l înțelegi pe Bukowski trebuie sa fi băut cel puțin o data în viață pana la limita imponderabilității, și să fi iubit tot măcar odată până la aceeași limită.
Personajele feminine, situate la poli opuși ai feminității, dar la fel de fascinante ca și sinceritatea crudă a misoginismului de compoziție a poetului, fac ca Gabriela Porumbacu și Delia Lazăr să parfumeze distins scena cu interpretări fără cusur.
Limbajul franc, dur, condimentat cu obscenități, revoltă dar nu repugnă, ceea ce înseamnă că toate cuvintele și-au găsit locul și rostul.
Mai pe scurt și nu neapărat în glumă: acolo unde este alcool nu există neapărat și un act de creație, dar unde este multă creație, inevitabil există mai mult sau mai puțin alcool.
Felicitări Teatrului Proxim, mult inspiraților Radu Aldulescu și Alinei Hristea, dar și celor trei strălucitori actori!
Dorin Croitor – scriitor