08/2026 - KATY Viața mea a început în Romania acum patru ani, mai exact în vara lui 2022. Mi-am lăsat în urmă prietenii, școala, hobby- urile, o parte din familie, si cel mai dureros a fost că am lăsat în spate orașul în care am copilărit, Chișinău. Am fost nevoita să încep o viață diferită din multe puncte de vedere. O țară nouă, un oraș nou, școală nouă, colegi  noi, un alt sistem de învățământ... total alt mediu. Am crezut că o să fie imposibil să mă integrez în noua societate, și într-adevăr nu a fost chiar ușor dar nici chiar atât de greu. Din fericire România si comunitatea românească m-au primit cu brațele deschise. Colegii mei de clasa au încercat încă din prima zi să mă integreze în toate activitățile, vecinii noștri și-au arătat ospitalitatea față de familia mea. Orașul în care am trăit la început, a fost un oraș cu oameni foarte prietenoși care ne-au arătat cum să ne adaptăm…

05/2026 - DEBUT EDITORIAL tăcerea doare,doare tare.se revarsă ca valurile de maredoare-n piept,auzi cum sângele curge încet.liniștea e tot mai mare,atunci doare și mai tare.n-o să treacă niciodatădar mereu o sa fii încurajată.simți că-i degeabacând lacrimile fierbinți îți ard fațași simți cum cele 4 camere se sfărâmă în bucățele mici.pe acolo pe aiciglasurile copiilor miciîn capul tău se zbuciumă.cu dor se leagăși îți da-i seamacă lupta ta pentru a face cevanu se va termina.încerci și zi și noapteși dorul te abatesă mai fii și tu o zitot ce îți doreaicând eram copiin-o sa fiinici nu ai fostn-ai făcut când ai pututși asta doaredoare taredar durerea ta nealinatănu te poate scoate din groapă.n-ai vrut sa fie așan-ai știut ce trebuie să faciși ai ajuns sa verși lacrimi amarenoaptea singură în odaieo sa doară mult si binete minți tu singura pe tinecând zici că o sa fie binecând spui că ești mulțumită.apoi uitându-mă in ochii taivad cum apa curge din eidoare tareștiu că doareși…

02/2026 - RADU COSMIN Atunci când lași în urmă țara în care te-ai născut, în care ai trăit o perioadă considerabilă din viața ta și ajungi într-un loc diferit, din punct de vedere social și cultural, integrarea nu este niciodată ușoară. Lași în urmă prieteni, străzi pe care le știi pe de rost, glasuri familiare și pornești într-o călătorie către un loc aproape necunoscut cu speranța că te vei adapta, că vei fi acceptat. Pentru copii și mai ales pentru adolescenți, această tranziție este mult mai dificilă pentru că ei sunt mai sensibili la schimbări atât de radicale. Se simt cumva smulși din propria poveste și aruncați în una total necunoscută pentru că aproape totul este diferit: limba, obiceiurile, mentalitățile, sistemul de educație. etc. De aceea, în noua colectivitate adesea, se manifestă cu timiditate, sunt retrași, tăcuți și par reci. Dar în realitate în spatele acestor atitudini se ascunde nostalgia și teama. Teama de a nu fi judecați pentru accent, pentru greșelile…