05/2026 – SJA
“DA, SUNT UNIONISTĂ, ÎNSĂ PENTRU MINE ACEASTĂ IDEE NU SE REDUCE DOAR LA O CHESTIUNE POLITICĂ”
REPORTER: Ce-a fost mai întâi? Floarea sau omul?
NADEJDA CASIAN: Este o întrebare care mă pune puțin pe gânduri. Dar, sincer, îmi amintește de cântecul acela: «ca să faci o masă, îți trebuie lemn… ca să existe lemnul, trebuie copacul… ca să existe copacul, trebuie floarea… iar pentru floare, trebuie sămânța». Cântecul se intitulează “ Ci vuole un fiore”. De aceea, instinctiv, aș spune că floarea a fost prima. Poate și pentru că florile, pentru mine, simbolizează începutul, sensibilitatea și iubirea. Mi-am tatuat chiar pe brațul stâng niște flori de câmp și cuvântul «iubire», pentru că cred că din iubire se nasc cele mai frumoase lucruri… inclusiv florile. Și apoi cred că a apărut omul. Pentru mine, din iubirea lui Dumnezeu, din curiozitatea Lui și din creativitatea Lui, s-au născut mai întâi florile. Parcă ele au fost prima formă de frumusețe lăsată pe pământ. Atât de diferite, atât de colorate, atât de delicate și totuși atât de puternice. Și cred că apoi, văzând cât de minunate sunt florile, Dumnezeu a creat și omul. Pentru că și noi, oamenii, suntem la fel: diferiți unul de altul. Nu există doi oameni identici. Fiecare are culoarea lui, sufletul lui, felul lui de a simți și de a iubi. Dar, chiar dacă suntem atât de diferiți, există ceva care ne leagă pe toți într-un mod invizibil: energia iubirii lui Dumnezeu. Cred că aceea este conexiunea noastră cea mai profundă. Uneori mă gândesc că Dumnezeu a fost infinit de creativ cu universul, cu natura, cu toate detaliile ei, încât la final a creat și ființa umană, ceva incredibil de complex și de frumos.
REPORTER: Partea precede întregul și nădejdea precede Nadejda?
NADEJDA CASIAN: Da, cred că întrebarea aceasta este un joc de cuvinte foarte frumos. Pentru că nădejde înseamnă speranță, iar eu port chiar acest nume: Nadejda. Cred că Nadejda de astăzi a fost construită din bucăți mici. Pentru că înaintea femeii care sunt acum, a existat o altă Nadejda: mai fragilă, mai tăcută, mai nesigură… dar care, în timp, a dat naștere femeii de astăzi. Și da, cred că partea precede întregul. Pentru că nimeni nu devine complet dintr-odată. Ne construim din fragmente: experiențe, emoții, căderi, vindecări și renașteri. Iar nădejdea precede Nadejda. Pentru că înainte să devin femeia care sunt astăzi, a existat în mine speranța. Speranța de a merge mai departe, de a mă descoperi, de a înflori.
Cred că oamenii se nasc de multe ori în viață. Și fiecare nou început pornește dintr-o mică speranță.
REPORTER: Ce înseamnă Italia pentru tine? Dincolo de tipi Cassanova, macaroane și Imperiul Roman decadent?
NADEJDA CASIAN: „Pentru mine, Italia înseamnă acasă. Este locul care m-a primit, m-a făcut să cresc, să învăț și să mă descopăr pe mine însămi. Da, aici am descoperit și partea aceea tipic italiană: farmecul oamenilor, sensibilitatea lor, felul în care știu să trăiască emoțiile, plăcerea unei farfurii de paste sau frumusețea unei conversații simple purtate pe stradă. În Italia simt că oamenii încă mai păstrează apropierea umană. Poți să vorbești cu cineva fără să fii privit ciudat. Poți să faci un compliment sincer. Poți să saluți un bătrân pe stradă, iar el să-ți răspundă cu un zâmbet care îți luminează ziua. Italia mi-a oferit foarte multă cultură, dar mai ales deschidere mentală. M-a schimbat profund. Dacă mă uit astăzi în oglindă, știu că femeia care sunt acum s-a construit și datorită acestei țări. Poate nu întâmplător am ales Facultatea de Limbi Străine, unde am făcut filologie și am studiat originea limbii italiene și limba engleză la Universitate de Stat a Republicii Moldova, iar mai târziu, am ajuns să aleg chiar Italia ca loc în care să trăiesc, să cresc și să mă dezvolt. Pentru mine, limba italiană nu este doar o limbă. Este un adevărat univers de emoții, expresii și sensibilitate. Este limba în care am început să-mi transform gândurile în poezie. De aceea, dincolo de stereotipuri, Italia pentru mine rămâne pur și simplu… acasă.
REPORTER: Se impune întrebare asta: dacă ai intrat în contact cu România, ce impresii ți-a lăsat?
NADEJDA CASIAN: Dacă aș vorbi despre primul meu contact cu România, cred că ar începe încă din copilărie. Eu am crescut în Moldova și, sincer, televiziunea română a făcut parte din viața mea de zi cu zi. Aveam acces la mai multe posturi: românești, rusești, uneori și ucrainene. Dar eu eram lipită mai ales de TVR1 și TVR2. Îmi amintesc cu mult drag emisiunea lui Andreea Marin, “Surprize, Surprize”. Abia așteptam fiecare sâmbătă ca să o urmăresc. Pentru mine era ceva magic. Și, de fapt, prin televiziunea română am început să descopăr foarte multe lucruri, inclusiv limba engleză. Mă uitam la serialul “The Young and the Restless”, „Tânăr și neliniștit”, și făceam notițe ca să învăț engleză. Aveam și visuri de adolescentă, îmi imaginam că poate într-o zi voi cunoaște unul dintre actori. Și culmea, peste ani chiar s-a întâmplat să devin prietenă cu unul dintre ei. Mai târziu am avut ocazia să vizitez România și pot spune că Brașov m-a cucerit complet. Are o energie aparte, ceva cald și poetic. Eu l-am văzut iarna, dar mi s-a părut magic în orice anotimp. Apoi, prin muncă și prin viață, am legat multe prietenii cu români, inclusiv aici, în Italia. Am început să merg prin București, Galați, Iași și alte locuri, iar acum îmi doresc sincer să descopăr toată România. Pentru mine, România este un loc în care mă simt aproape ca acasă. Și cred că atunci când ești bine cu tine și ai pace în suflet, poți să te simți acasă oriunde în lume.
REPORTER: Ești unionistă?
NADEJDA CASIAN: Da, sunt unionistă, însă pentru mine această idee nu se reduce doar la o chestiune politică. Eu cred în unitate, în pace și în legătura dintre oameni, indiferent de granițe. Cred în frăția dintre oameni, în ajutor reciproc și în bunătate. Mă gândesc adesea la vremurile de altădată, când oamenii erau mai apropiați, când familia și rudele veneau fără să anunțe, când casa era mereu plină de viață și de bucurie. Îmi amintesc cât de fericită eram când ne vizitau unchii sau mătușile. Era o simplitate frumoasă în acele momente. Astăzi, lumea pare mai grăbită, mai individualistă, mai materialistă, și uneori simt că se pierde această apropiere dintre oameni. De aceea, pentru mine, ideea de unitate nu este despre separare sau politică, ci despre oameni care se iubesc, se respectă și se ajută. Eu cred într-o lume mai unită, mai calmă și mai plină de pace.
REPORTER: Un colos precum TikTok poate să țină loc conceptului de “presă tradițională”? Ai identificat și riscuri aici?
NADEJDA CASIAN: Trăim în epoca rețelelor de socializare, în care informația circulă mult mai rapid decât în trecut. Astăzi, oamenii au posibilitatea să afle știri, noutăți și perspective diferite aproape instant, iar platforme precum TikTok oferă un spațiu foarte larg de exprimare și interacțiune, mult mai extins decât presa tradițională de odinioară. Totuși, consider că presa tradițională și jurnalismul profesionist nu pot fi complet înlocuite. În trecut, informația era mai filtrată și mai verificată, chiar dacă ajungea mai greu la public. În prezent, deși tehnologia aduce multe beneficii și ne ține conectați cu realitatea imediată, există și riscuri importante, cum ar fi știrile false, dezinformarea sau conținutul care nu este verificat. Acestea pot influența în special tinerii, adolescenții sau persoanele mai puțin informate. Din acest motiv, cred că rețelele sociale sunt utile și au un impact pozitiv, dar în același timp trebuie folosite cu responsabilitate și spirit critic. Presa tradițională și social media ar trebui să coexiste, nu să se înlocuiască.
REPORTER: Care este prima ta amintire din copilăria în Moldova?
NADEJDA CASIAN: Una dintre primele mele amintiri din copilărie în Moldova este legată de timpul petrecut afară, împreună cu alți copii de vârsta mea. Eram mereu în aer liber, inventam jocuri, trăiam fiecare zi ca pe o mică aventură. Am avut o copilărie foarte frumoasă și colorată. Țin minte cum mergeam prin sat, cum urcam pe dealuri, cum culegeam cireșe sau mergeam la lacuri, uneori mai departe de casă decât ar fi trebuit. Era o copilărie plină de libertate, mici întâmplări și curiozitate continuă. Privind înapoi, simt că generația mea a avut o copilărie autentică, trăită în natură și în interacțiune directă cu lumea din jur. În contrast, observ că mulți copii din prezent petrec mai mult timp în fața ecranelor și a rețelelor sociale. Sunt foarte abili în utilizarea tehnologiei, dar uneori pare că pierd din experiențele simple și din sensibilitatea pe care noi o aveam prin joacă, natură și contact direct cu ceilalți.