08/2026 / LILIANA POPA

Liliana Popa: Atunci când  faci cu pasiune și empatie, cu excelență, orice vei face în viață va fi plin de siguranță. Ce este nou în această ediție? Cum arată ea în comparație cu edițiile precedente ?

Cristian Măcelaru: Lucrurile noi pe care le-am introdus în această ediție sunt masterclass-ul de compoziție și, în semifinala concursului, a ceastă idee de proiect în care fiecare dintre concurenți va interpreta într-unul dintre concerte fără dirijor, un proiect care este un lucru extraordinar și care se întâmplă tot mai des. Aceste două lucruri sunt cele mai aparte din această ediție.
Liliana Popa: Spuneați că fiecare dintre ei își dorește libertate de interpretare.

Cristian Măcelaru:  Într-adevăr. Este adevărat că fiecare artist își dorește o libertate și o identitate artistică personală. Iar această identitate personală… În momentul în care ești singura persoană pe scenă care ia aceste decizii muzicale, ți se deschide un drum mai larg, în care poți să fii singura minte sau singura inimă care gândește muzica într-un fel sau într-altul.
Iar drumul de la solist la interpretarea care este pe scenă nu mai este atunci ghidat de dirijor. Filtrul dirijorului este foarte important, dar și repertoriul pe care l-am ales pentru această etapă semifinală este un repertoriu clasic, conceput, de fapt, pentru a fi cântat din poziția de solist-dirijor. Nu a fost conceput să fie interpretat cu un dirijor aparte.

Liliana Popa: Unicitatea, așadar. Fiecare vrea să fie unic.

Cristian Măcelaru: Exact. Este acea identitate personală, artistică, într-adevăr, a fiecărui artist.

Liliana Popa: Ați pus accent, ca și la ediția trecută, pe aspectul educativ. Ce aduce nou ediția aceasta ?

Cristian Măcelaru: Absolut. Avem masterclass-uri. Acesta este un lucru foarte important și foarte aparte, pentru că, în felul în care se vor desfășura cele patru zile, fiecare compozitor, cei patru compozitori care vor fi alături de noi, va prezenta o compoziție care va fi cântată.
Apoi, pe parcursul celor patru zile, ei vor lucra împreună cu mentorii pentru a face compoziția mai reușită, mai bună.
După aceea, în fiecare zi, vor avea același ansamblu, care va recânta compoziția. Vor lucra, eu voi lucra cu compozitorii, iar împreună, dirijorul tânăr și compozitorul tânăr, vor putea învăța în această experiență.
Iar apoi, în ultima zi, tot publicul va auzi această evoluție. Este, deci, un lucru cu adevărat inedit, care pune un accent energic asupra acelei zile.
Masterclass-urile noastre sunt deschise tuturor și încurajez cât mai mulți oameni să vină să le vadă. Mai ales pentru că nu vorbesc foarte mult, din punct de vedere tehnic, despre ceea ce este necesar, pentru că toți dirijorii sunt deja la un nivel foarte înalt. Vorbesc despre psihologia dirijatului.
Despre ceea ce înseamnă să conduci o entitate creativă, dar într-un fel în care să-i faci pe ceilalți să simtă că ei sunt cei care dăruiesc ceea ce au. Nu sunt obligați să facă lucruri. Este o psihologie foarte importantă în societate, pentru oricine lucrează cu alți oameni.
Pentru că felul în care asculți, felul în care faci tot ceea ce faci și dragostea față de persoana de lângă tine vor arăta, într-un fel, exact care este produsul final. Și acest lucru încerc să-l învăț pe acești tineri.

Liliana Popa: Aveți și un preambul, chiar în seara de 27 august, dacă nu greșesc, un concert care, de fapt, marchează finalul acestor sesiuni de masterclass.

Cristian Măcelaru: Exact. Un concert pe care îl voi prezenta împreună cu Orchestra Română de Tineret și în care vor fi prezentate și compozițiile care au participat la acest masterclass.
Este, într-adevăr, un eveniment complex. Un concept de care cred că toată lumea s-a bucurat și la ediția trecută. Toată lumea și-a ales dirijorul preferat. Chiar dacă sunt și eu dirijor, nu trebuie să fiu eu cel preferat, dar este un lucru foarte frumos să vedem o scenă pe care se văd șapte dirijori diferiți.

Liliana Popa: Am o întrebare de final. Eu v-am trimis un mesaj anul trecut, când ați dirijat Filarmonica „George Enescu”, și v-am scris că nu-mi venea să-mi cred ochilor că ei pot să cânte așa sub bagheta dumneavoastră. Mi-ați mulțumit pentru acel mesaj.
 Eu sunt istoric de artă și scriitor și țin minte că Horațiu spunea „Ut pictura poesis”, poezia asemenea picturii. Melosul are, cu siguranță, o importanță foarte mare, dar poate fi atât de puternic încât să schimbe starea, destinul unui om sau chiar un eveniment istoric? Adică un triolet sau o melodie, dacă sunt ascultate într-un anumit moment… Mă refer la puterea muzicii.

Cristian Măcelaru: Ce pot să vă răspund este numai din experiența mea personală, pentru că muzica lui Enescu produce în mine un sentiment care mă învață atât de mult despre spiritul în care Enescu a creat, care este, în primul și în primul rând, un spirit de generozitate și de modestie.
Iar aceste lucruri pe care eu le descopăr în muzica lui Enescu mă inspiră și pe mine să mă comport la fel. Deci mi-au schimbat viața. Iar acea lume spirituală în care intru de fiecare dată când dirijez o compoziție, nu numai a lui Enescu, ci orice concert, mă provoacă să devin un om mai blând, mai calm, mai respectuos, care să asculte mai bine.
Iar, din punct de vedere tehnic, acele valori pe care le învățăm ca muzicieni, valori prin care felul în care cânt eu la instrument este legat de o persoană care se află la douăzeci de metri și care interpretează același lucru, iar eu trebuie să ascult cu o atât de mare atenție și sensibilitate încât să fim exact împreună, sunt lucruri atât de esențiale într-o societate, pe care ar trebui să le învățăm.
Mai ales într-o societate în care libertatea, democrația și individualitatea sunt atât de importante. O democrație fără respect unul față de celălalt nu poate exista.
De aceea, acel respect pe care un muzician îl învață într-o orchestră față de alt muzician poate să fie o paralelă extraordinară pentru societate. Deci muzica ne poate învăța și, dintr-o perspectivă tehnică, cum să ne purtăm unii cu ceilalți, dar ne poate și sensibiliza, pentru a putea să fim mai deschiși și mai primitori față de ceea ce este în jurul nostru.

Liliana Popa: Și mai creativi, precum sunteți dumneavoastră. Vă mulțumesc foarte mult.