INSTITUȚIILE POT GREȘI, POLITICIENII POT DEZAMĂGI, GUVERNELE POT CĂDEA, DAR O ȚARĂ NU ESTE FORMATĂ DIN CEI CARE OCUPĂ VREMELNIC NIȘTE FUNCȚII
09/2026 – TRAIAN HORIA
REPORTER: Cum comentați distrugerile si cruzimile raportate la așa-zisele proteste ale „studenților” din țara civilizată Franța? La originea lor ar fi un grup anarhist, de extrema stângă (La France Insoumise) care a atras membri ai migrației ilegale dinspre Africa, Asia și America de Sud.
ȘTEFAN GEAMĂNU: În Franța nu mai discutăm doar despre niște adolescenți care ies în curtea liceului cu o pancartă. Au fost școli incendiate sau vandalizate, profesori răniți, atacuri asupra poliției și mii de rețineri. Autoritățile franceze au ajuns ele însele să vorbească despre „violențe urbane”, iar serviciile de informații au susținut, în cadrul celulei de criză a Guvernului, că „La France Insoumise” și grupări din zona ultra-stângii au încercat să organizeze sau să amplifice mișcarea. LFI respinge acuzația.
Există informații că printre cei implicați în violențe sunt și persoane care nu aparțin liceelor în jurul cărora se desfășoară protestele și că agitatori se deplasează între unități pentru a provoca incidente. Mișcarea în ansamblu este însă mult mai eterogenă decât imaginea unui singur grup coordonat central.
Ce mi se pare interesant este dublul standard. Când o manifestație conservatoare sau suveranistă are câteva incidente, foarte repede întregul protest este descris drept extremist. În Franța vedem incendieri, devastări și agresiuni, iar o parte a discursului public continuă să vorbească aproape tandru despre „protestele studenților”. Violența rămâne violență indiferent de ideologia celui care aruncă piatra.
REPORTER: Avem conferințe anulate ale lui Dan Puric și părintelui Ioana după campanii ale unor ONG-uri „progresiste” precum Declic si „decizii” de edili USR. Deci ăștia au timp să se ocupe de libertatea altora de expresie: pândesc si sar „la gâtul” evenimentelor. De ce credeți că „suveraniștii” stau mereu între două trenuri, iar alde Declic au și timp și bani pentru cenzurarea altor voci?
ȘTEFAN GEAMĂNU: Cazul de la Bacău este foarte instructiv. Dan Puric fusese invitat la aniversarea Colegiului „Vasile Alecsandri”. Pe platforma Declic a apărut o campanie care cerea retragerea invitației, invocând caracterul laic al școlii și pozițiile publice ale actorului. Primarul USR Lucian Stanciu-Viziteu a recunoscut că s-a implicat și a retras proiectul de asociere al Primăriei cu evenimentul. Conferința a fost anulată, iar din program a dispărut ulterior și conferința părintelui Vasile Ioana.
De ce ceilalți au întotdeauna timp, bani și oameni? Pentru că au construit infrastructură. Au baze de susținători, platforme de petiții, oameni care monitorizează permanent spațiul public, relații cu presa, juriști și mecanisme prin care pot transforma câteva sute de semnături într-o presiune instituțională în câteva ore. În zona suveranistă reacția este prea des episodică: apare scandalul, ne indignăm două zile și apoi trecem la următorul subiect.
Răspunsul nu este să construim propria cenzură. Răspunsul este să construim instituții civile serioase, organizații juridice, platforme culturale și mecanisme de reacție care funcționează 365 de zile pe an. Libertatea de exprimare trebuie apărată înainte să dispară evenimentul de pe afiș, nu după ce sala a fost deja închisă.
REPORTER: Ion Cristoiu tocmai ne-a declarat că vor fi anticipate. Dvs ce credeți că ar trebui făcut pentru depășirea actualului blocaj politic?
ȘTEFAN GEAMĂNU: În momentul de față nu mai vorbim teoretic despre anticipate. După respingerea guvernelor Adrian Veștea și Siegfried Mureșan și după trecerea celor 60 de zile prevăzute de Constituție, condițiile constituționale care îi permit președintelui să dizolve Parlamentul sunt îndeplinite. Articolul 89 spune „poate”, deci dizolvarea nu este automată, dar instrumentul există acum efectiv.
Astăzi are loc a patra rundă de consultări, la 153 de zile de la căderea Guvernului Bolojan. Cinci luni de interimat nu mai pot fi vândute drept stabilitate.
Soluția este foarte simplă. Dacă există în Parlament o majoritate reală, ea trebuie să se prezinte public, să formeze un guvern și să și-l asume. Dacă această majoritate nu există, președintele trebuie să înceteze să prelungească artificial blocajul și să permită întoarcerea la popor. România nu poate rămâne la nesfârșit cu un guvern interimar doar pentru că unora nu le convine ceea ce arată sondajele.
REPORTER: În 2026, timpul nu mai are răbdare, dar nici oamenii. Un mesaj optimist pentru români?
ȘTEFAN GEAMĂNU: România a trecut prin perioade infinit mai grele decât aceasta și a rămas în picioare. Instituțiile pot greși, politicienii pot dezamăgi, guvernele pot cădea, dar o țară nu este formată doar din cei care ocupă vremelnic niște funcții. Este formată din milioane de oameni care muncesc, cresc copii, construiesc afaceri, își păstrează credința, familia și legătura cu locul din care provin.
Pericolul cel mai mare ar fi ca oamenii să ajungă să creadă că nimic nu mai contează și să abandoneze spațiul public. Tocmai asta nu trebuie să facem. Trebuie să continuăm să vorbim, să ne organizăm, să cerem socoteală, să ne apărăm drepturile prin lege și să votăm de fiecare dată când avem această posibilitate.
Timpul poate să nu mai aibă răbdare, dar nici românii nu mai sunt dispuși să accepte orice. Iar asta, până la urmă, este motivul pentru care eu rămân optimist.