11/2026 -REDACȚIA

Ana-Maria Răgălie (Anne Răgălie), locuiește de aproape 8 ani în Austria, timp în care s-a dezvoltat ca și scriitor. Este membră a comunității -Vocea scriitorilor români din Austria- și autoare a cărții „Între tern și Etern”. A publicat în diferite reviste și bloguri.
„Când primele raze ale dimineții se strecoară printre draperiile rămase întredeschise, mă surprind mai trează acum decât atunci când amânam a doua alarmă din timpul săptămânii. Mă întorc pe partea cealaltă într-o încercare de a prelungi trecerea dintre vis și realitate, profitând de singura liniște care nu pare suspectă atunci când ai doi ștrengari în casă. Să te trezești înaintea lor nu e ceva obișnuit.
Sâmbăta, deși planificată deja în detaliu, începe pe „slow motion”, ca un răsfăț pe care mi-l atribui înainte de a mă angrena în treburile zilei. Cafeaua nu se mai bea rece cu aroma pe jumătate oxidată dintr-o singură sorbire, ci fiecare înghițitură se savurează aparte. Micul dejun este sfânt, fără excepție, se combină doar elemente din micul dejun italian și englezesc pentru adulți cu elemente din stilul american pentru cei mici (cereale cu lapte, pancakes).
Ca o tradiție bine înrădăcinată, timpul petrecut la masă, fie el mic dejun, prânz sau cină, a devenit ocazia cea mai potrivită de a împărtăși gânduri și sentimente de peste zi/săptămână, adunate. Nu am înțeles niciodată vorba mamei:” la masă nu se vorbește!” Eu am spart tiparul și ca mamă la rândul meu, pun multe întrebări și primesc și mai multe răspunsuri. După ce această legătură între membrii familiei a fost fortificată e mult mai ușor să distribui sarcini fără că aceștia să se simtă constrânși să le îndeplinească. Fiecare are un rol bine definit și copiii învăță de mici munca în echipă și faptul că au și obligații, nu numai drepturi. Astfel de responsabilități învățate în dimineața vieții lor, îi va urmării până în apus.
Acasă înseamnă armonie și locul în care avem confortul de a fi noi înșine, acceptați și iubiți de cei dragi, de a ne bucura de tradițiile și obiceiurile care fac fiecare familie autentică și valoroasă.
După-amiaza unei zile de sâmbătă înseamnă ieșire, în societate, cu prietenii, activități extra care aduc un aport semnificativ în viața socială a fiecăruia. Aceasta vine la pachet cu o ieșire din zona de confort pentru românii din diaspora. Deși nu putem spune că este o detașare completă (niciun străin nu poate înăbuși românul din noi), o schimbare în atitudine, comportament și vorbire e necesară pentru a te integra într-un astfel de context. De când am părăsit casa, am pășit într-o lume nouă, incertă și plină de surprize, în care eu trebuie să joc rolul unui actor în devenire. Trebuie să pun mentalitatea mea de român pe pauză și să adopt regulile și modul de trai din țara străină. Obligatoriu e să cunosc și să respect legile și regulile de conduită, indiferent de ce cred eu despre ele sau de felul în care am trăit până atunci.
„Las’ că merge și așa!”-ul românesc pălește în fața perfecționismului austriac și a controlului dublu pe care aceștia îl efectuează pentru a se asigura că nu se strecoară neintenționat vreo greșeală. Sfertul academic tipic românesc lipsește cu desăvârșire sau mai bine zis punctualitatea austriacă e sfertul academic înainte de ora planificată, niciodată după.
Și ar fi multe altele de menționat dar pentru mine personal, lucrul cu care încă mai lupt, este limba străină pe care nu o stăpânesc la fel de bine cum mi-a dori. Sunt momente în care mă uimesc pe mine cât de mult am progresat și sunt momente în care am impresia că niciodată nu o să știu limba germană cum trebuie. Și e perfect normal!
În calitate de scriitor, resimt bariera lingvistică din plin. Perfecționismul cu care vreau să mă exprim în limba maternă mă face să am așteptări irealiste atunci când vorbesc o limbă cu care nu am fost obișnuită până acum.
Sunt sociabilă din fire dar evit să mă angajez în prietenii din afara comunității de români, pentru că ar însemna pentru mine un stres subconștient de a mă plia pe valori străine pe care nu neapărat mi le însușesc.
Un român din diaspora trăiește zilnic o revoluție culturală.
Acasă e o mică Românie – locul în care se simte în pielea lui, mândru de proveniența lui și vorbind liber limba lui maternă.
Când iese în societatea în care e așezat însă, totul se schimbă și această presiune de a fi altcineva, de a face lucruri care nu te caracterizează, dezbracă românul ușor, ușor de identitatea lui. Ajunge să trăiască în două lumi și să nu se mai simtă parte totală din niciuna. E confuz și determinarea lui de odinioară trece pe modul de supraviețuire. Se zbat în el două identități: una care face parte din ADN-ul lui, pe care nu o poate tăgădui și alta pe care o adoptă și o joacă zilnic ca pe o piesă ieftină de teatru.
Este important ca valorile poporului din care facem parte să le transmitem generațiilor viitoare ca pe o moștenire culturală, îmbogățind astfel spectru de gândire și modul de a se adapta oricărei situații. Nu locul și timpul sunt importante. Totuși, românul rămâne român oriunde și oricând! Si de asta ne mândrim cu toții!

Pingback: PREMIUL II -DIMINEAȚĂ DE ROMÂN CUMINTE ÎN DIASPORA – La mine în suflet
Pingback: Apel de participare la Festivalul Internațional de Arte Vizuale GorjFest, „Brâncuși 150” Ediția a XXXVIII-a | 10–13 decembrie 2026 – Târgu Jiu – Peștișani – Hobița – Gazeta de Gorj – portavocea FIRESCULUI. ISSN 3120 –