09/2026 – MAGDA MUNTEAN
Din decembrie 2024 și până astăzi au existat numeroase voci care au pus sub semnul întrebării legitimitatea anulării alegerilor pentru că motivul principal și anume „interferența străină” nu a fost susținut de probe nici atunci și nu este nici acum.
De altfel, Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 spune că CCR anulează alegerile atunci când: votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur. De altfel, pe 2 decembrie 2024, CCR adoptase Hotărârea nr. 30 și consemna că, după reverificarea și renumărarea voturilor, nu fuseseră identificate fraude care să modifice ordinea candidaților. CCR respinsese atunci cererea de anulare ca neîntemeiată și patru zile mai târziu, pe 6 decembrie 2024 a anulat întregul proces electoral pe baza unor informații noi. Care au fost aceste informații concret, nu știm nici în zi de azi.
Reacția țărilor membre UE nu a fost foarte critică dar au existat persoane care indirect au pus sub semnul întrebării această hotărâre a statului român. Cea mai critică a fost a lui J.D Vance care pe 14 februarie 2025, a spus la München că România a anulat alegerile pe baza unor „suspiciuni șubrede ale unui serviciu de informații” și sub presiunea vecinilor europeni. Petra Steger, eurodeputat din Austria a întrebat Comisia Europeană „Ce dovezi specifice are Comisia pentru a justifica anularea votului?” Un alt eurodeputat francez, Matthieu Valet în ianuarie 2025, a întrebat Comisia Europeană „Cine a influențat decizia de anulare și în baza cărei autorități?” Apoi raportorul special al ONU, a cerut României să explice dacă au existat dovezi suplimentare justificate în afara informațiilor serviciilor, ce probe concrete demonstrau că activitatea de pe rețelele sociale a influențat semnificativ alegătorii, ce dovezi legau efectiv interferența externă de acțiunile unui alt stat, de ce acea interferență ar fi afectat alegerile prezidențiale, dar nu și parlamentarele și de ce presupusele încălcări erau suficient de grave pentru a justifica anularea, în raport cu principiul proporționalității. Bineînțeles că partea a societății românești și eurodeputați români au cerut probele care au stat la baza acestei acțiuni. Au trecut aproape doi ani de atunci dar, deși președintele Nicușor Dan a promis că va prezenta dovezile, până la această dată milioanele de români care au ales un anume candidat, încă nu știu de ce votul lor nu a contat într-un stat care se vrea democratic și pro-european.
Dacă persoanele enumerate mai sus au cerut indirect explicații despre anularea alegerilor, iată că zilele acestea, ambasadorul britanic Giles Matthew Portman, într-o declarație acordată Digi 24, a spus că e foarte important ca autorităţile şi Guvernul României să explice publicului motivele deciziei pe care au pus-o în practică și să prezinte dovezile care au stat la baza ei. Legat de infiltrarea rusească în societatea românească el a afirmat: „analiza a ceea ce s-a întâmplat în România este o chestiune pe care ar trebui să o explice serviciile dumneavoastră – serviciile de informații și guvernul.” De asemenea a vorbit despre dezinformarea care poate fi accidentală dar și deliberată și care este un fenomen complex deoarece narațiunile sunt uneori „importate din exterior, iar alteori sunt generate chiar pe plan intern.”
Au existat în trecut astfel de decizii și în alte state precum Austria, Kenya, Malawi, Maldive însă a fost vorba de proceduri legate de administrarea efectivă a voturilor care ar fi influențat rezultatul alegerilor. La noi, însă argumentația a mers mai mult spre integritatea procesului electoral în sens larg, inclusiv campania online, finanțarea, manipularea alegătorilor și interferența externă. Atâtea motive și niciunul probat încă. Și poate cel mai grav este că procesul electoral s-a anulat chiar când era în desfășurare. Dacă nu toți românii, cel puțin cei care apucaseră să voteze merită o explicație. Și ei și noi, încă o așteptăm.