„Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie… Ziarul e o stare sufletească.”
Tudor Arghezi
EMIN MEMET ZIS EMINESCU (TRAIAN G. HORIA)
Un stol de gâşte planează la joasă altitudine: au direcţie bună, nu lovesc acoperişurile scunde ale caselor. N-au salvat ele Capitoliul, dar mesele localnicilor sigur le-au ţinut în siguranţă. Vreo două doamne, cu broboade înfăşurate pe cap după moda orientală, se mişcă alene între reperele fundamentale ale comunităţii: se mişcă, adică, dinspre soare spre magazinul sătesc, pe drum de profet, tocit cu papucii de multe generaţii de turci. Când vor ajunge la magazinul sătesc ele vor evita camera unde este “Clubul bărbaţilor”: acolo au acces doar bărbaţii, cu berile, tutunul şi ideile lor sofisticate. Cele două doamne vor intra în camera de alături, unde se vinde făină, pesmet şi mălai. “La noi la islamici, doamnele n-are voie să bea băutură. Cu fumatul se mai permite, mai vedem, da’ cu alcoolul, nu!”, ne explică Daut, care este şi muzicantul satului.
DEASUPRA APUSENILOR A RĂSĂRIT O STEA ( LAURIAN STANCHESCU)
De ziua lui Avram Iancu – o liturghie tăcută! Se năștea… în urmă cu 200 de ani… tragicul romantic al mitologiei românismului – Avram Iancu! Ursitoarele – i-au pus la naștere… Tricolorul, Constelația Apusenilor și un fluier de cireș – toate purtând vuietul unei istorii sub semnul hazardului!
Crăișorul – nepot de bunic al lui Horea, a izbit în pieptul furtunii cu cele trei însemne hărăzite de soartă – izbăvind destinul națiunii sale iubite cu unicul său dor! Avram Iancu – Moțul de Foc al pașoptismului românesc… a cutremurat Golgota Neamului… cu cel mai înalt sacrificiu biblic – ”Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd naţiunea mea fericită”!
Nu o cunoșteam…Într-o zi, sau într-o noapte, nu mai știu când, un prieten mi-a trimis o melodie a ei și de atunci am tot ascultat-o pentru că îmi place vocea, pentru că dincolo de voce îmi place ceea ce transmite – emoțiile unui suflet sensibil, cald, plin de candoare. Iubesc muzica folk pentru că m-am născut în perioada Cenaclului Flacăra și am crescut odată cu ei.
Am avut emoții când, decisă să-i propun un interviu, i-am scris primul mesaj: dacă nu o să accepte, dacă întrebările nu o să-i fie pe plac?
