05/2026 / MAGDA MUNTEAN Plecând din Alba Iulia, drumul către Negrileasa, comuna Bucium nu mai este o provocare. Recent asfaltată, șoseaua șerpuiește prin satele moților, printre stâncile Cheilor Gălzii, și prin mijlocul peisajelor de poveste. În apropiere de satul Poeni, după ce treci de Mogoș, am văzut indicatorul către destinația noastră. Nu aveai cum să-l ratezi în aceste zile pentru că doi reprezentanți ai poliției dirijau mașinile care semnalizau stânga. De acolo, am mers în șir pe un drum îngust, când asfaltat, când pietruit , nu foarte greu de parcurs, până în valea destinată sărbătorii câmpenești. Acolo, alți reprezentanți ai poliției locale, indicau locurile de parcare astfel încât  să nu apară incidente. De altfel, toate colinele din jur erau pline de mașini. Aria protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), aflată în partea estică a Vârfului Vâlcoi (1.348 m), la o altitudine cuprinsă între 1.150 şi 1.250 metri, care se întinde pe o suprafață…

05/2026 - MAGDA MUNTEAN Până să am prima mașină, toate călătoriile le-am făcut cu trenul, nu pentru că era singurul mijloc de transport ci pentru că-mi plăcea. Ritmul monoton al roților, posibilitatea de a cunoaște mai mulți oameni, de a le afla poveștile, mă fascina. Era ca un exercițiu continuu de cunoaștere a psihologiei umane: fizionomii diferite, trăsături de caracter, atitudini, gesturi - toate erau pentru mine, descoperiri interesante. În una din aceste călătorii, spre Sibiu, a trebuit să schimb în Teiuș. Bineînțeles că tânără fiind nu am dat importanță la detalii arhitectonice dar mi s-a părut a fi o gară „aruncată” în mijlocul câmpului în care vântul sufla cu furie din toate direcțiile. De data aceasta însă, cum trenul a avut o întârziere semnificativă, am avut timp să mă plimb, să privesc cu atenție clădirea veche și să descopăr stilul romantic din perioada Belle Epoque. Nu mi-a fost greu să aflu că a fost inaugurată la 20 noiembrie 1871 odată cu…

05/2026 - MAGDA MUNTEAN Dacă despre Mănăstirea Râmeț am spus că e un colț de rai, despre cea de la Dumbrava spun că este chiar raiul; raiul florilor, al ornamentelor, al fântânilor artizanale, al copiilor și bătrânilor care-și găsesc acolo adăpost, al celor ca mine care -și caută încă drumul și așteaptă răspunsuri la întrebări nerostite. - La cinzeci de mănăstiri m-au dus copiii până acum și sunt fericită, maică, îmi spune o bătrână ce s-a așezat lângă mine pe banca din fața bisericii. O privesc și o întrebare se înșurubează cu durere în suflet: voi ajunge la vârsta la care copilul meu să mă ia cu el în călătorii? Mă rog pentru asta și pentru multe altele...Apoi, îmi doresc să aflu, să știu. Prin secolul al XVIII-lea, în Transilvania, Biserica ortodoxă română, neoficial recunoscută, s-a văzut nevoită să accepte unirea religioasă cu biserica Romei, semnată oficial în 1700, un act de supraviețuire în contextul marginalizării în comparație cu celelalte biserici. Această…

La aproximativ 40 de minute de mers cu mașina, trecând prin Galda, Teiuș și pe lângă grădina Magdalenei, apoi urcând pe drumuri șerpuite, se află colțul meu de Rai. Pe Valea Geoagiului, pe partea dreaptă cum urci către Cheile Râmețului din munții Trascăului, se află ”Catedrala munților Apuseni”, așa cum a fost denumită după renovarea din timpul episcopului Emilian Birdaș. Mănăstirea Râmeț, monument istoric, este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania, ale cărei ziduri interioare au fost pictate cu trei rânduri de fresce, ultima fiind realizată de Mihu de la Crișul Alb în 1377, element ce o face una dintre puținele biserici din piatră databilă din România. De-a lungul timpului, mănăstirea s-a aflat sub protecția lui Matei Corvin, Radu Vodă cel Mare precum și a lui Mihai Viteazu, care a și refăcut-o. Dar alături de cea veche, s-a construit o altă biserică, un contrast între vechi și nou, între ceea ce a fost și ceea ce este. Știu că…