11/2025 - ANCA MUȘAT Când am sărit în Buburuza mea, nu am știut precis ce mesaj să las în urmă, pe scrinul din sufragerie: ar fi putut fi ceva de genul „plecată fără adresă”– la urma urmei în pandemie știi când pleci, dar nu știi când revii. Au fost unii care au trimis ilustrate din Italia după ce lăsaseră bilete mamelor lor că-s plecați la magazinul din colț, să cumpere pâine. Eu plecam să-mi cumpăr liniștea, departe de Marele Oraș, având o singură grijă: să nu călătoresc duminica, pe timpul Liturghiei, se zice că aduce ghinion. Am sărit în mașină și dusă am fost: cuplare, frână, ambreiaj, dă-i accelerație, amgreiaj, (trece o babă strada) claxon, accelerație, frână din nou. Țin minte că pe la intrarea în Iași mi-a tăiat calea o pisică neagră și am respirat ușurată: avea să fie o zi reușită, eu chiar cred în superstițiile răsturnate. La Mironeasa, în județul Iași, există un schit întemeiat cândva de un boier numit Iani Hadâmbu: e la loc retras, pe un vârf de…

11/2025 (01/2022) - ANCA MUȘAT Ziua aceea a fost una însorită, de toamnă târzie, chiar dacă, judecând după data din calendar, trebuia să fie prima zi de iarnă: fiica Bătrânului An a întârziat. A fost un minunat 1 decembrie, o Zi Națională scăldată într-o lumină rece și clară, care mi-a amintit de anii copilăriei, cu soarele de iarnă mereu descompus în miriade de particule strălucitoare. Mergând prin beția asta de lumină și căldură umedă spre protestele anti-restricții anunțate în Piața Victoriei, am trecut cu prietenii mei pe lângă un eveniment: era comemorarea unui om considerat sfânt de credincioșii ortodocși- părintele Ilie Lăcătușu, un fost deținut politic al cărui corp a fost descoperit în anul 1998 mumificat. Ne-am oprit în fața unui spectacol pitoresc. Vreo douăzeci de persoane cu steaguri tricolore și bisericești, statui mute, ascultau pe cineva care vorbea despre personalitatea preotului, iar în spatele tuturor croncănea nedeslușit o femeie uscată și pământie la față: părea nemulțumită de ceva. Am avut norocul…