10/2026 ANNA-MARIA RĂGĂLIE Ana Maria Răgălie Cuvântul memorat și impregnant în inimile mici este o investiție pe termen lung. Roadele vor fi culese la momentul potrivit. Vă este cunoscută expresia "copilul acesta promite mult!"? Și aici nu se referă la faptul că face multe promisiuni, ci la faptul că are capacitate să împlinească așteptări înalte. Să nu subestimăm nici cel mai "vulcanic" și rebel copil, nu știm cum Dumnezeu modelează inima lui și îl pregătește pentru o slujba potrivită cu temperamentul lui sangvinic. Ca și învățătoare de școală duminicală am avut binecuvântarea să cunosc de-a lungul anilor, inimi "mici" dar cu un potențial imens. Dincolo de chipul vremelnic, în fiecare inimă, oricât de micuță ar fi ea, Dumnezeu a pus gândul veșniciei. În dezvoltarea lor, copiii sunt ca un burete ce absoarbe tot, ca un lut în proces de modelare. De aceea, e important ca mediul înconjurător să fie unul sănătos, mai ales acum când se pun bazele Credinței și își formează…

09/2026 - MAGDA MUNTEAN Imagine: arhiva SJA De câteva zile, toamna si-a făcut oficial apariția. Așteptată de unii, poate nedorită de alții, ea vine să împlinească ciclul vieții în natură: naștere, maturitate si moarte. Își flutură pletele colorate peste grădini si câmpuri, răscolește cu suflul sau covorul de frunze, adună norii prin văzduh și-i scutură apoi peste pământul dornic de apă, ridică către cer lungi fuioare de fum. Lungește nopțile, ne colorează sufletele cu melancolii… Plânsul toamnei o tristețe, lacrimi reci rostogolite, ce sărută-n grabă timpul. Ramuri goale ce se-agită în bătaia vântului către cerul întunecat. Mă simt în toamnă ca într-un loc de popas în care îmi odihnesc și-mi curăț sufletul. Fiecare frunză ce cade este o amintire dureroasă pe care o las în urmă și fiecare picătură de ploaie îmi spală o rană neînchisă. Vântul care se strecoară printre crengile aproape goale îmi poartă gândurile printre dorințe neștiute de nimeni. Lumina palidă a toamnei mă îmbracă cu o liniște blândă…

08/2026 - MAGDA MUNTEAN Imagine: arhiva SJA Cele mai dureroase lovituri le primești de la oamenii pe care i-ai ținut în suflet, pe care i-ai lăsat să te vadă, să te cunoască, cărora le-ai destăinuit tainele, gândurile tale. Oameni care au pretins că-ți sunt prieteni, care ți-au spus vorbe frumoase, care au râs și au plâns împreună cu tine și dintr-o dată ți-au devenit dușmani. Și poate că nu ai altă vină decât aceea că într-o zi ai fost mai fericit, mai liniștit, mai împăcat cu viața și cu cei din jur. Poate că dintr-o dată ai realizat că ai pentru ce să fii recunoscător, că ai de unde și ce să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb și asta ți-a așternut pe chip o lumină care împărtășește dragoste și iertare. Probabil tocmai această lumină, a atras judecățile, interpretările, răutățile spuse pe la spate tocmai de către cei pe care i-ai iubit și poate că adevăratul motiv este că în strălucirea…

06/2026 /MAGDA MUNTEAN De multe ori pare că ești cu un pas în urma, că nu reușești să ajungi acolo unde ți-ai propus pentru că mereu intervin obstacole care se interpun și până să le depășești oportunitatea dispare. Și atunci îți pui întrebarea: de ce alții pot și eu sunt mereu în contratimp cu viața ? Poate că este chiar așa cum spunea Jung, poate că „viața nu se întâmplă pe baza a ceea ce îți dorești în mod conștient ci pe baza a ceea ce ești în adâncul sufletului” și ca să descoperi adevărul despre tine, mai ales să-l accepți, treci prin tot felul de experiențe pentru a fi pregătit să primești ceea ce îți este destinat. Dar până atunci, inconștientul – acel teritoriu plin de mister din interiorul tău– atrage ceea ce trăiești, chiar dacă raționalul tău strigă după altceva. De aceea poți să-ți dorești iubirea și să atragi ura sau indiferența, să-ți dorești respect și să atragi umilința, să-ți…

06/2026 ANNA RĂGĂLIE Când la suprafață lucrurile încep să scârțâie, mă cobor înăuntru pentru a descoperi cauza acestei fluctuații. Ca să nu îmi bată vântul în suflet am tot adunat...până când cămările lui au gemut sub presiunea atotsuficienței. Lucrurile pe care le-am crezut "musafiri" au ajuns să îmi fie "gazde" și să își ștanțeze în culori sumbre teritoriul. Din pereții scrijeliți de multiple dezamăgiri încep să se desprindă pe rând bucăți de speranță și inocență. Duhoarea unei vechi răni supurânde îmi încețoșează vederea și nicicum nu îi găsesc originea. În încercarea de a desluși misterul, picioarele mi se împleticesc de aglomerația din jur: mă pune la același nivel cu ea. E mult zgomot și noapte, și nici lumina de la capătul tunelului nu se mai ivește. "Mă voi ridica din nou, ca și altădată" îmi vorbea vocea E-ului meu orgolios. Dar frământarea din mintea mea, în ciuda optimismului forțat, a ferecat inima printr-un lanț imposibil de rupt, dezlănțuind furtună. Acuzatorul dă brânci…

05/2026 - ANA MARIA RAGĂLIE Caracterul este suma alegerilor noastre. Nu a ceea ce simțim ci a gestionării sentimentelor. Nu a ceea ce gândim ci a modului în care ne exprimăm. Nu a ceea ce visam, ci a ceea ce facem că visul nostru să prindă viață. Cultivă-ți mintea cu gânduri potrivite și cântărește-ți bine cuvintele înainte să prindă grai. Nici cel mai jalnic sentiment nu îți dă dreptul să răneșți mai departe. Detașează-te de propria frustrare înainte de a te înghesui cu sfaturi gratuite. De la gând până la vorba e o alegere, la fel și de la o idee până la faptă. Uneori, tăcerea e cel mai zgomotos răspuns! Modelează-ți trăirea după Exemplul suprem și nu folosi temperamentul tău că pe o scuză de duzină. Sunt alegeri de moment dar cu repercusiuni în veșnicie .Ți se pune în față viața și moartea, binele și răul. Tu ce alegi?

04/ 2026  TEXT, FOTO SJA Începând cu orele 5.00 din dimineaţă, trei valuri umane cuceresc metroul din Bucureşti, îl calcă în picioare aşteptând pe peron sosirea trenului, după care se risipesc spre ieşire, spre şantierele de construcţii sau clădirile de birouri ale Capitalei: în ordinea valorii, sunt muncitorii necalificaţi, sunt calificaţii şi studioşii, respectiv- la sfârşit de tot, sunt înalţii funcţionari. Întoarcerea acasă se face în ordine inversă: revin spre casă, la peronul metroului, mai întâi funcţionarii, apoi studenţii şi la sfârşit de tot, necalificaţii. La metrou găseşti cea mai bună dovadă că, într-adevăr, care are carte, are parte. La şantier, după o noapte cu marijuana     La 04.45 vin doi borțoși de la firma de pază și dau jos lacătul de pe poarta metalică a Metroului. La Titan, care a fost stația preferată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu şi unde s-a injectat beton cât pentru cinci stații la un loc, primul care coboară scările spre peron este un tânăr slăbuț, la…