06/ 2026 CLAUDIA ROGOJAN Alerg,Propulsat de a zilei rutină spre-o învoită direcție,Îndrumat de un sens, alții făr' iotă de introspecție,Mă îndrept spre un țel ce-i de-un crez țintuit,Printre mii de prăpăstii, pe un drum și greoi și-ncâlcit. Cădere;Contaminat de-a veacului aprig cuptor,De cad...căderii nu-i rămân nicicând dator,Șchiopătând în credință, fost-ai Doamne, Mâna întinsă,Făcând prăbușirea-mi, Putere, în Tine aprinsă. Bagaje:Greoaiele straie zvâcnind strașnic, suflarea mi-ar stinge,Le las! în abise sortite uitării, în bucăți a se frânge,Sunt drumeț, călător spre eterna cerească oprire,Mărginindu-mi povara, învoit în Acel ce-i Zidire. Multul meu,E puținul, cari' altul în batjocuri mi-l râde,E ne-meritul ce apucă în destul, a se strânge,Primind fără drept, neînțeleasa Iubire, ea- Darul.Avutul mi-e creștere-n Tine, iar datul, mi-e Harul. Schimbare;Fă-mi Tu mintea, gândirea... curată, sfințită căință,Reînnoit să pășesc consacrat, în divina-Ți cuviință,De-i să cresc, descrescând în risipă de timp...fii-mi Voia,Transformat și complet doar în Tin', fă-mă azi, Metanoia.
