EU, JURNALISTUL
09/2026 VASILE POPA Mi-am dorit de copil să fiu jurnalist. Mi-am dorit de copil să spun lumii ceea ce mă doare. Corespunzător, mai încolo am devenit un țăran care a încercat de-a lungul timpului să răscolească trecutul. Dar, surpriză! Dacă vreau să merg la primar, nu pot, pentru că mai am nevoie de o adeverință. Dacă merg la medicul de familie, nu pot, pentru că mai am nevoie de o rețetă. Oriunde este complicat de pătruns, trebuie să îți asumi acest exercițiu de libertate. Mă întreb cu îndreptățită stupoare „către cine, Doamne, să mă îndrept?”. Deci, sunt jurnalistul „cu acte în regulă”: dacă eu, cel ce pune adevărul pe hârtie, cel ce vorbește despre viață reală, nu sunt băgat în seamă, atunci cine mai sunt eu, jurnalistul? Ce rămâne din mine? Din mine, colaboratorii mei, prietenii mei și tot ceea ce înseamnă jurnalism. Ceea ce a devenit deranjant în momentul de față e reprezentat de acei oameni care încearcă să răscolească trecutul. E un alt…